ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 115/F din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați și Contractare PHARE, și a dispus anularea Deciziei nr. 60 din 11 martie 2009 și a Procesului-verbal de constatare din 18 decembrie 2008 emisă, și respectiv, încheiat de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a întocmit un plan de afaceri pentru accesarea unor fonduri PHARE în vederea achiziționării unui microbuz de transport necesar realizării obiectului principal de activitate, constând în proiectarea și executarea de construcții civile, instalații termice, de apă, canal, electrice, lucrări de reparații capitale, amenajări, consolidări și modernizări ale construcțiilor existente. În urma analizării planului de afaceri de către Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a fost încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. RO9904.04-2557, iar reclamanta a efectuat demersurile necesare pentru achiziționarea microbuzului și a organizat o licitație la care au participat trei societăți comerciale, respectiv SC A.C.

SRL, SC A. SRL și SC T. SRL, fiind declarată câștigătoare oferta depusă de SC A.C. SRL, ca fiind oferta cu prețul cel mai mic. Ulterior licitației a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 28 mai 2004. În urma controlului efectuat în perioada 30.iunie – 10 iulie 2008, Departamentul pentru Lupta Antifraudă a constatat că licitația organizată nu a fost reală, fiind organizată doar formal pentru îndeplinirea condițiilor de eligibilitate privind achizițiile efectuate din fondurile aprobate, întrucât societatea a achiziționat microbuzul de la SC A.C.

SRL anterior datei limită de depunere a ofertei (21 mai 2004), și anume la data de 14 mai 2004 în baza Contractului de vânzare din 14 mai 2004. Prin Procesul-verbal de constatare din 18 decembrie 2008 încheiat de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE s-a consemnat faptul că nu au fost depuse documentele de eligibilitate în termen de 15 zile, așa cum se prevede în instrucțiunile către ofertanți și că microbuzul a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat anterior datei de depunere a ofertelor și emiterii raportului de evaluare. Pe cale de consecință, prin procesul-verbal de constatare a fost stabilită în sarcina reclamantei SC C.O. SRL Covasna obligația de a restitui suma de 21.849,58 euro, ca urmare a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente.

Prin Decizia nr. 60 din 11 martie 2009, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din Ministerul Finanțelor Publice a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de SC C.O. SRL Covasna împotriva Procesului-verbal de constatare din 18 decembrie 2008. Curtea de Apel a reținut că sunt neîntemeiate aspectele reținute în procesul-verbal de constatare și care au justificat stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de restituire a sumei de 21.849,58 euro. În acest sens, instanța a reținut că reclamanta a organizat licitația pentru achiziționarea microbuzului, a formulat la data de 21 aprilie 2004 invitația de participare la licitație și a prevăzut ca termen limită pentru depunerea ofertelor data de 21 mai 2004, întocmind instrucțiuni pentru participanți.

În urma evaluării ofertelor depuse de cele 3 societăți menționate anterior, a fost declarată câștigătoare oferta depusă de SC A.C.I. SRL și ulterior a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 28 mai 2004 având ca obiect achiziționarea microbuzului V.T.K. pentru prețul de 22.000 euro. A reținut instanța că este neîntemeiată constatarea organului de control în sensul că nu au fost depuse documentele de eligibilitate, întrucât ofertantul câștigător a depus declarația de eligibilitate la data de 20 mai 2004 și certificatul de cazier fiscal la data de 01 iunie 2004, în termen de 4 zile de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut în instrucțiunile de participare la licitație, iar microbuzul a fost livrat la data de 21 iunie 2004, conform procesului-verbal de predare-primire.

În ceea ce privește existența unor relații contractuale anterioare între reclamantă și societatea a cărei ofertă a fost declarată câștigătoare, Curtea de Apel a reținut că, într-adevăr, între reclamantă și SC A.C.I. SRL a fost încheiat Contractul din 14 mai 2004 având ca obiect V.T.K. la prețul de 27.494 euro, însă acest contract nu a produs efecte juridice, deoarece prețul nu a fost achitat, aspect care rezultă și din nota de refuzare din 19 mai 2004, aceste operațiuni juridice fiind anterioare atât datei de 21 mai 2004 - data limită pentru depunerea ofertelor de participare la licitație, cât și datei de 20 mai 2004 - data la care SC A.C.I. SRL a depus oferta sa de participare la licitație.

A mai motivat instanța că, la pronunțarea soluției, a avut în vedere și contextul economico-social în care s-a desfășurat procedura de achiziție, faptul că microbuzul achiziționat se afla la data pronunțării sentinței în proprietatea reclamantei, fiind utilizat potrivit destinației pentru care a fost achiziționat, precum și finalitatea acordării fondurilor nerambursabile, și anume încurajarea activității societăților comerciale. Împotriva sentinței civile nr. 115/F din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, care fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304-3041 din C. proc.

civ., a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică. Astfel, argumentează autoritatea recurentă, instanța de fond a anulat în mod netemeinic actele atacate, deși din probele cauzei rezultă că achiziționarea autovehiculului respectiv s-a făcut în urma unei licitații viciate de relațiile dintre părți și prin nerespectarea procedurilor regulamentare. Societatea comercială intimată a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei și a susținut că procedura licitației nu a fost încălcată, societatea comercială depunând documentele necesare la 4 zile după ce a fost declarată câștigătoare și, pe de altă parte, contractul care fusese încheiat anterior nu produsese efecte juridice.

Recursul este întemeiat. Așa cum s-a arătat și în prezentarea rezumativă făcută mai sus, în cauză, nu sunt contestate constatările consemnate în Procesul-verbal din 25 iulie 2008 și care se regăsesc și în Procesul-verbal din 18 decembrie 2008 încheiat de Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, acestea fiind însă interpretate în sensul golirii lor de semnificațiile juridice reținute de organele de control. Astfel, este necontestat că, pentru autovehiculul care a făcut obiectul licitației, a existat anterior un contract de vânzare-cumpărare, în legătură cu care societatea comercială intimată a susținut, iar instanța de fond a reținut, că nu a produs efecte juridice, așa cum rezultă din nota de refuzare a plății din data de 19 mai 2004, astfel că nu se poate vorbi de relații contractuale anterioare între părți.

Concluzia instanței de fond este nelegală, din moment ce neexecutarea unui contract și rezilierea acestuia nu are ca efect inexistența contractului respectiv și a relațiilor contractuale stabilite în baza acelui contract. Astfel fiind, organele de control au reținut în mod întemeiat incidența dispozițiilor pct. 2.4.11. – Clauze etice, din Ghidul practic pentru procedurile de contractare PHARE, ISPA și SAPARD, potrivit cărora, în esență, societatea comercială intimată era datoare să informeze autoritatea contractantă în legătură cu relațiile contractuale anterioare avute cu societatea comercială pe care a declarat-o câștigătoare la licitația de achiziționare a autovehiculului respectiv.

De asemenea, verificarea condițiilor de eligibilitate a societății comerciale declarate câștigătoare la licitația pentru achiziționarea autovehiculului, precum și încheierea Contractului din 28 mai 2004 s-au făcut în lipsa unor documente care au fost depuse ulterior: cazierul fiscal din 01 iunie 2004, așa cum reține, de altfel, chiar instanța de fond. Or, potrivit dispozițiilor Ghidului practic și anexele generale (PRAG), contractul se semnează cu câștigătorul ulterior certificării eligibilității acestuia, care au fost ignorate de către societatea comercială intimată. Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, sentința recurată va fi desființată și, rejudecând cauza, pentru considerentele prezentate mai sus, acțiunea va fi respinsă, actele administrative atacate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Oficiul de Plăți și Contractare PHARE împotriva sentinței civile nr. 115/F din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL Covasna, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.