ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2650/2010

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 27975/3/2007, reclamantul Municipiul Pitești prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC G.G.I.E. SRL obligarea la plata sumei de 1.002.578,34 RON reprezentând 316.270,77 euro, sumă ce urmează a fi actualizată la data pronunțării hotărârii. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998 a solicitat Comisiei Europene acordarea unui sprijin financiar sub forma cofinanțării unui proiect denumit „S." ce avea ca obiect dezvoltarea unui ansamblu de precolectare, colectare și transport al deșeurilor menajere și optimizarea filierelor de tratare a materiilor generate.

Proiectul a fost acceptat de Comisia Europeană în sensul cofinanțării acestuia până la concurența a 44, 69% din total, adică 349.176,38 euro. S-a încheiat o convenție potrivit căreia proiectul trebuia realizat în 30 de luni de la semnarea convenției. La data de 11 aprilie 2000 s-a încheiat un contract de prestări servicii între Primăria Municipiului Pitești și SC F. SRL (în prezent SC G.G.I.E. SRL) în vederea realizării obiectivelor privind implementarea proiectului „S.” Mai arată reclamantul că pârâta și-a asumat prin contract o serie de obligații care nu au fost executate de aceasta. Comisia Europeană, printr-un audit intern a constatat o serie de nereguli în documentele întocmite de pârâtă, date care nu corespundeau situației reale, omisiuni.

Precizează pârâta nu a completat omisiunile și nici nu a răspuns punctual și argumentat Comisiei Europene și nici nu a consiliat-o corespunzător. Cu toate acestea, Comisia Europeană a transferat un avans pentru începerea proiectului, însă în urma deficiențelor constatate și a atitudinii pârâtei, la data de 19 august 2004, Comisia Europeană a adresat Primăriei Municipiului Pitești o adresă de debit prin care a solicitat rambursarea în parte a sumei avansate, respectiv a sumei de 168.647,36 euro. În final Comisia Europeană a anulat definitiv suportul financiar acordat proiectului și a stabilit exigibilitatea sumei de 279.341,16 euro.

Debitul total datorat de primărie a fost de 299.373,13 euro la data de 31 martie 2006. Ca urmare a citării Primăriei Municipiului Pitești la Tribunalul de Primă Instanță, Consiliul Local al Municipiului Pitești a aprobat plata sumei de 315.461,02 euro către Comisia Europeană și a fost împuternicit primarul să demareze procedurile de recuperare a sumei plătite Comisiei Europene. Reclamanta apreciază că eșecul convenției de finanțare se datorează pârâtei ca urmare a defectuoasei executări a contractului de consultanță. Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu a fost întocmit un act administrativ fiscal, conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.U.G.

nr. 63/1999. Prin sentința comercială nr. 13365 din 05 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a admis, la rândul său, prin sentința civilă nr. 2370 din 03 iunie 2009, excepția necompetenței sale materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 35814/3/2009.

În fața acestei instanțe, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că revine Curții de Apel competența de soluționare a cauzei. Prin sentința nr. 3074 din 04 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta SC G.G.I.E. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Interpretarea făcută de Tribunalul București în soluția de declinare este în sensul că acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale, indiferent de valoarea lor sunt de competența de primă instanță a Tribunalului, însă interpretarea gramaticală poate duce și la o altă soluție: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene de până la 500.000 RON sunt de competența, în primă instanță, a Tribunalului, pentru că adverbul „precum", urmat de conjuncția „și" stabilește un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții, ambele enunțuri, litigiile privind actele... și cele care privesc taxe și impozite ...se raportează la același criteriu, de până la 500.000 de RON, și prin acesta, la competența exclusivă a Tribunalului.

S-a mai reținut că opinia în sensul că în materia contenciosului administrativ Tribunalul poate să judece litigii cu valoare mai mare de 500.000 RON, dacă nu sunt litigii din categoria celor ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, vine în contradicție cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ. și cu principiul unității de reglementare în ceea ce privește litigiile evaluabile în bani, potrivit căruia legea contenciosului administrativ a preluat pragul de 500.000 RON în ceea ce privește aceste litigii, prevăzut de C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată pentru pronunțarea regulatorului de competență, reține următoarele: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată Primăria Municipiului Pitești, în calitate de beneficiar al Proiectului S., a solicitat instanței de judecată constatarea culpei SC G.G.I.E. SRL în executarea contractului de consultanță pentru realizarea Proiectului S. cofinanțat de către Comisia Europeană, reclamând o serie de „nereguli” în derularea proiectului. Pretențiile reclamantei (obligarea acesteia la plata sumei de 1.002.678,34 RON) se întemeiază pe contractul de prestări servicii din 11 aprilie 2000, încheiat cu pârâta SC G.G.I.E.

SRL în vederea realizării unui proiect cofinanțat de Comisia Europeană. Acest contract reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit art. 10 din același act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrative fiscale dacă valoarea este de până la 500.000 RON și de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă valoarea este mai mare decât suma menționată, precum și în celelalte cauze expres prevăzute de lege. Cum în cauză se solicită plata sumei de 1.002.578,34 RON (reprezentând 316.270,77 euro), se apreciază că este competentă Curtea de Apel București în soluționarea prezentei acțiuni, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor O.G. nr. 79/2003: „Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.”; „Art.2.

- În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”; „Art.3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare”; Art.3 alin. (4) - (6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar . (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc. (6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare”; Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei SC G.G.I.E.

SRL la plata sumei de 1.002.678,34 RON, ca urmare a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003] este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței C.E.D.O.

care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență. Față de cele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Pitești prin Primar și pârâta SC G.G.I.E. SRL în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.