ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2650/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2650/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ
de competență;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20
august 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr.
27975/3/2007, reclamantul Municipiul Pitești prin Primar a solicitat în contradictoriu
cu pârâta SC G.G.I.E. SRL obligarea la plata sumei de 1.002.578,34 RON reprezentând
316.270,77 euro, sumă ce urmează a fi actualizată la data pronunțării hotărârii.
A mai solicitat obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că în anul 1998 a solicitat Comisiei Europene acordarea unui
sprijin financiar sub forma cofinanțării unui proiect denumit „S." ce avea
ca obiect dezvoltarea unui ansamblu de precolectare, colectare și transport al deșeurilor
menajere și optimizarea filierelor de tratare a materiilor generate.
Proiectul a fost acceptat
de Comisia Europeană în sensul cofinanțării acestuia până la concurența a 44, 69%
din total, adică 349.176,38 euro.
S-a încheiat o convenție
potrivit căreia proiectul trebuia realizat în 30 de luni de la semnarea convenției.
La data de 11 aprilie
2000 s-a încheiat un contract de prestări servicii între Primăria Municipiului Pitești
și SC F. SRL (în prezent SC G.G.I.E. SRL) în vederea realizării obiectivelor privind
implementarea proiectului „S.”
Mai arată reclamantul
că pârâta și-a asumat prin contract o serie de obligații care nu au fost executate
de aceasta.
Comisia Europeană, printr-un
audit intern a constatat o serie de nereguli în documentele întocmite de pârâtă,
date care nu corespundeau situației reale, omisiuni.
Precizează pârâta nu a
completat omisiunile și nici nu a răspuns punctual și argumentat Comisiei Europene
și nici nu a consiliat-o corespunzător.
Cu toate acestea, Comisia
Europeană a transferat un avans pentru începerea proiectului, însă în urma deficiențelor
constatate și a atitudinii pârâtei, la data de 19 august 2004, Comisia Europeană
a adresat Primăriei Municipiului Pitești o adresă de debit prin care a solicitat
rambursarea în parte a sumei avansate, respectiv a sumei de 168.647,36 euro.
În final Comisia Europeană
a anulat definitiv suportul financiar acordat proiectului și a stabilit exigibilitatea
sumei de 279.341,16 euro.
Debitul total datorat
de primărie a fost de 299.373,13 euro la data de 31 martie 2006.
Ca urmare a citării Primăriei
Municipiului Pitești la Tribunalul de Primă Instanță, Consiliul Local al Municipiului
Pitești a aprobat plata sumei de 315.461,02 euro către Comisia Europeană și a fost
împuternicit primarul să demareze procedurile de recuperare a sumei plătite Comisiei
Europene.
Reclamanta apreciază că
eșecul convenției de finanțare se datorează pârâtei ca urmare a defectuoasei executări
a contractului de consultanță.
Pârâta a formulat întâmpinare,
invocând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepția necompetenței
materiale a Tribunalului București, și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât
nu a fost întocmit un act administrativ fiscal, conform dispozițiilor art. 5
alin. (5) din O.U.G. nr. 63/1999.
Prin sentința comercială
nr. 13365 din 05 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială
a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a
fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe fiind declinată
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția
contencios administrativ.
Curtea de Apel București,
secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței generale
a instanțelor judecătorești și a admis, la rândul său, prin sentința civilă nr.
2370 din 03 iunie 2009, excepția necompetenței sale materiale, declinând competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios
administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 35814/3/2009.
În fața acestei instanțe,
pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că revine Curții de
Apel competența de soluționare a cauzei.
Prin sentința nr. 3074
din 04 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta SC
G.G.I.E. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Interpretarea făcută de
Tribunalul București în soluția de declinare este în sensul că acte administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice locale, indiferent de valoarea lor sunt
de competența de primă instanță a Tribunalului, însă interpretarea gramaticală poate
duce și la o altă soluție: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice locale și județene de până la 500.000 RON sunt de competența,
în primă instanță, a Tribunalului, pentru că adverbul „precum", urmat de conjuncția
„și" stabilește un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții, ambele
enunțuri, litigiile privind actele... și cele care privesc taxe și impozite ...se
raportează la același criteriu, de până la 500.000 de RON, și prin acesta, la competența
exclusivă a Tribunalului.
S-a mai reținut că opinia
în sensul că în materia
contenciosului administrativ Tribunalul poate să judece litigii cu valoare mai mare
de 500.000 RON, dacă nu sunt litigii din categoria celor ce privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, vine în contradicție
cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ. și cu principiul unității
de reglementare în ceea ce privește litigiile evaluabile în bani, potrivit căruia
legea contenciosului administrativ a preluat pragul de 500.000 RON în ceea ce privește
aceste litigii, prevăzut de C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată pentru pronunțarea regulatorului de competență, reține următoarele:
Contenciosul administrativ
este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca
fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți
este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,
după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea
în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare
la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care
reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este
actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică
în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând
sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a
instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum
și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii
ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000
RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios
administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport
cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul
actului administrativ contestat.
În cauza de față, prin
cererea de chemare în judecată Primăria Municipiului Pitești, în calitate de beneficiar
al Proiectului S., a solicitat instanței de judecată constatarea culpei SC
G.G.I.E. SRL în executarea contractului de consultanță pentru realizarea Proiectului
S. cofinanțat de către Comisia Europeană, reclamând o serie de „nereguli” în derularea
proiectului.
Pretențiile reclamantei
(obligarea acesteia la plata sumei de 1.002.678,34 RON) se întemeiază pe contractul
de prestări servicii din 11 aprilie 2000, încheiat cu pârâta SC G.G.I.E. SRL în
vederea realizării unui proiect cofinanțat de Comisia Europeană.
Acest contract reprezintă
un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a
din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 10 din același
act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrative
fiscale dacă valoarea este de până la 500.000 RON și de către secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel dacă valoarea este mai mare decât suma
menționată, precum și în celelalte cauze expres prevăzute de lege.
Cum în cauză se solicită
plata sumei de 1.002.578,34 RON (reprezentând 316.270,77 euro), se apreciază că
este competentă Curtea de Apel București în soluționarea prezentei acțiuni, raportat
și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, raportat
la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor
O.G. nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanță
reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit
din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană
și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.”;
„Art.2. - În sensul prezentei
ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d)
creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul
general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în
numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării
necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau
ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din
sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri”;
„Art.3 alin. (2) lit.
a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare
a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum
și accesoriile acestora și costurile bancare”;
Art.3 alin. (4) - (6):
„(4)
Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată
și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.,
precum și elemente specifice, acolo unde este necesar
.
(5)
Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C.
proc. fisc.
(6)
Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent,
în condițiile și termenele stabilite de O.G.
nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare”;
Art. 4 alin. (2): „Creanțele
bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor
și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea
asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.
În raport cu prevederile
art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor
comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător,
actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind
creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile
bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și termenele
stabilite de C. proc. fisc.
Astfel fiind, întrucât
au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative
ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004.
Acțiunea având ca obiect
obligarea pârâtei SC G.G.I.E. SRL la plata sumei de 1.002.678,34 RON, ca urmare
a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării
fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente [art. 3 alin. (1)
din O.G. nr. 79/2003] este de competența instanței de contencios administrativ,
determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență
prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluția adoptată a fost
luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului
administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului
la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței C.E.D.O.
care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili
o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de
jurisprudență.
Față de cele expuse, în
temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Municipiului Pitești prin
Primar și pârâta SC G.G.I.E. SRL în favoarea Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 19 mai 2010.