ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată la data de 19 aprilie 2007, reclamanta SC L.I.I. SRL București a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, O.P.C.P.,
suspendarea procedurii I.S.P.A. de achiziții de servicii de asistență tehnică
pentru Management și Supravegherea deșeurilor solide, dispoziția I.S.P.A. în
județul Argeș, organizate de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea
cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin anunțul de achiziție de
servicii, pârâtul a făcut publică intenția
de a
recurge la procedura limitată în cadrul programului I.S.P.A. în vederea
încheierii contractului de servicii având ca obiect asistarea autorității
contractante și a beneficiarului U.I.P. (Unitatea de Implementare a
Proiectului) în cadrul procesului de achiziție.
Derularea procedurii
în vederea elaborării planului detaliat și a efectuării tuturor activităților
în vederea organizării unei licitații pentru atribuirea viitorului contract de
lucrări de închidere a depozitului Albota și dezvoltarea unui nou depozit,
susține reclamanta, îi cauzează prejudicii deoarece a încheiat cu Consiliul
Local Pitești contractul de colaborare nr. 25569/2000, având ca obiect
constituirea și exploatarea unor unități de triere ecologică a deșeurilor
urbane, conform soluției aprobată prin Hotărârea Consiliului Local Pitești nr. 23/2002
și a proiectului cadru nr. BP325-92306.
Includerea
în proiectul „Managementul integrat al deșeurilor
solide" din județul Argeș și a amplasamentului
ce face obiectul contractului încheiat de reclamantă cu Consiliul Local
Pitești, are la bază declarația falsă potrivit căreia amplasamentul menționat
ar fi liber de sarcini/ servituti și nu ar face obiectul unor alte contracte.
S-a mai susținut că,
prin procedura în discuție, prejudiciul cauzat societății reclamante este
evident, prin pierderea unor investiții considerabile, făcute în vederea
executării contractului
specificat, iar
prin continuarea procedurii de achiziție de servicii se
va trece la o
nouă etapă, în care eventuala suspendare va cauza prejudicii importante și
altor persoane.
Prin sentința civilă
nr. 53 din 28 mai 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale
invocată de reclamantă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea
Curții de Apel București.
Judecând în fond
pricina în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 546 din 20 februarie 2008 a
respins excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins cererea de
suspendare, ca neîntemeiată.
Cu privire la
excepția inadmisibilității, instanța de fond a reținut că soluția se impune,
având în vedere că din actele dosarului, reiese că reclamanta s-a adresat
instanței de contencios administrativ și pe cale principală, dispunându-se de
către Curtea de Apel Pitești declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București.
Pe
fondul cauzei, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.
554/2004, întrucât
simpla contestare a
legalității licitației organizate de pârât nu poate
conduce la concluzia
existenței unui caz bine justificat cât timp actele și operațiunile
administrative contestate beneficiază de prezumția de legalitate.
Cu privire la paguba
iminentă, s-a statuat că, pe de o parte, reclamanta nu a probat producerea
vreunui prejudiciu din cele invocate iar, pe de altă parte, contractul de
asistență tehnică a fost atribuit și procedura de atribuire este finalizată.
împotriva sentinței
instanței fondului a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC L.I.I. SRL
București, invocând ca temei legal art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta, în
motivele de recurs, precizează faptul că înțelege să critice în exclusivitate
sentința pronunțată pe fondul cererii de suspendare și nu cu privire la
excepțiile invocate.
Astfel, se
menționează că a fost făcută dovada existentei cazului bine justificat, astfel
cum acesta este definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004
prin faptul că are încheiat cu Consiliul Local Pitești contractul de colaborare
nr. 25569 din 28 iulie 2000, astfel cum a fost modificat prin actul adițional
nr. 29042 din 30 august 2000, fiindu-i pusă la dispoziție o suprafață de 88.000
mp din cadrul amplasamentului Albota pentru reamenajarea actualului depozit de
gunoi, prin nivelare, acoperire cu compost, respectiv pământ vegetal și
împădurire.
Existența și
valabilitatea acestui contract face imposibilă organizarea oricărei licitații
care se suprapune, cel puțin parțial cu obiectul contractului său, care are o
durată de 17 ani și 3 luni de la data semnării, beneficiind și de clauza
conform căreia Consiliul Local al comunei Pitești are obligația de a face
demersuri pentru determinarea agenților economici să transporte deșeurile
urbane
numai la unitatea de tratare ecologică ce face
obiectul contractului său de colaborare.
Referitor la
existența pagubei iminente se consideră că și aceasta a fost dovedită,
argumentele fiind privarea de încasări importante în condițiile în care deșeurile
vor fi depozitate în cel mai bun caz în ambele depozite, precum și faptului că
finalitatea licitației organizate este atribuirea contractului de achiziție
publică al cărui obiect se suprapune parțial cu contractul său, astfel că este
evidentă paguba.
Au
fost depuse la dosar acte în susținerea motivelor de recurs
constând în facturi fiscale și situația de
cheltuieli făcute de recurenta-reclamantă.
Ministerul Economiei
și Finanțelor, O.P.C.P. a formulat concluzii scrise prin care solicită
respingerea recursului ca nefondat, susținând în principal că în
prezent procedura de atribuire a cărei suspendare
s-a solicitat a fost
finalizată, fiind încheiat la 28 iunie 2007 și
contractul cu firma câștigătoare, astfel că practic, cererea de suspendare a
rămas fără obiect.
Precizează de
asemenea, că nu-i este opozabil contractul recurentei-reclamante cu Consiliul
Local Pitești, iar la data introducerii cererii de anulare a procedurii de
atribuire, dreptul la acțiune al reclamantei era prescris.
Înalta
Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile
aduse sentinței pronunțate de prima instanță,
apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune
măsura suspendării executării actului administrativ este necesar a se face dovada
îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
respectiv existența cazului bine justificat cât și paguba iminentă, fiind
imperios necesar ca actul a cărui suspendare se
solicită să producă
efecte, a căror stagnare să tindă a se realiza prin
cerere.
Deși recurenta
aduce argumente în ceea ce privește îndeplinirea celor două condiții cumulative
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că acestea
au fost bine analizate de prima instanță.
Existența unui
contract, chiar valabil, între recurentă și Consiliul Local Pitești nu este de
natură a dovedi existența cazului bine justificat deoarece, motivelor corecte
ce au format convingerea primei instanțe în ceea ce privește soluția
pronunțată, li se adaugă faptul că acesta nu este opozabil intimatei-pârâte,
care este suverană în a derula orice activitate de licitație publică pe care o
consideră necesară.
Mai
mult, în perioada declanșării procedurii licitației publice,
se constată faptul că lucrările care vizau
desfășurarea contractului încetaseră ca urmare a litigiilor ce s-au derulat
între cele două părți contractante, situație menționată chiar de
recurenta-reclamantă (filele 53-56, dosar fond).
Faptul că,
potrivit susținerilor recurentei obiectul licitației se suprapune parțial cu
obiectul contractului încheiat de ea cu Consiliul Local Pitești nu se
încadrează în „cazuri bine justificate", conform definiției acordate de
art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât starea de fapt și de drept
reținută în mod corect de către prima instanță nu este de natură a crea o
îndoială serioasă în
privința legalității
actelor și operațiunilor administrative contestate,
iar în recurs nu au
fost făcute probe noi cu privire la aceste aspecte.
Invocarea în
dovedirea „pagubei iminente" a prejudiciului material constând în
diminuarea încasărilor ca urmare a divizării clientelei, nu reprezintă un motiv
suficient și concludent pentru a considera îndeplinite cerințele legale pentru
suspendarea executării, cu atât mai mult cu cât acest prejudiciu poate fi
susceptibil de a fi reparat în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Pentru a fi
admisibilă suspendarea executării este necesar ca, în principiu să nu existe
vreo modalitate de reparare a acestuia, astfel că invocarea unui prejudiciu pur
financiar nu poate fi reținut ca o dovadă a pagubei iminente.
Soluția
pronunțată de instanța de fond este corectă și pentru motivul că suspendarea nu
poate fi dispusă dacă efectele actului ce se solicită ar fi suspendat s-au
produs, întrucât obiectul suspendării în acest caz nu mai există, procedura
fiind finalizată la data de 28 iunie 2007 când a fost încheiat contractul de
asistentă tehnică ce a
făcut obiectul achiziției. în concluzie, în
mod corect s-a statuat prin sentința recurată că nu sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Avându-se în vedere
cele reținute anterior, cât și dispozițiile art. 312 alin. (1), teza
II,
art.
316 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune
respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul
declarat de reclamanta S.C. L.I.I. SRL București împotriva sentinței civile nr.
546 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie
2008.