ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2011

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 1 martie 2010, reclamanta Comuna G., prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile referitoare la obiectivul „Modernizare drum comunal DC 177 B.V.–C. L=2,6 km și drum de interes local D.M. DJ 678A, L=3,9 km în comuna G., jud. Vâlcea”, și obligarea pârâtei la achitarea sumei de 459.558,29 RON, actualizată până la data plății efective, reprezentând contravaloare cheltuieli eligibile neachitate, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu Agenția un contract de finanțare nerambursabilă în valoare estimată la 2.770.846 RON pentru obiectivul de investiții sus precizat. Pe parcursul derulării contractului de achiziții lucrări și servicii cu SC M.C. SRL Slatina, câștigătoarea licitației, s-a constatat că sunt necesare lucrări suplimentare de 474.520,31 RON fără TVA, neprevăzute inițial și nelicitate. Deși agenția a fost de acord, prin act adițional, cu modificarea bugetului pentru respectiva diferență de valoare, la momentul plății tranșei a V-a a refuzat suma de 459.558,29 RON cu TVA pentru motivul că aceasta nu face parte din oferta de lucrări adjudecată inițial. La data de 30 martie 2010, Agenția a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea cererii reclamantei pentru lipsa procedurii prealabile, respectiv ca neîntemeiată. La data de 14 aprilie 2010, reclamanta a precizat primul capăt al cererii de chemare în judecată în sensul că a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este indicată în cuprinsul notificării beneficiarului din 9 decembrie 2009 și al adreselor din 6 ianuarie 2010 și din 8 februarie 2010. La termenul din data de 14 aprilie 2010, instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile și a pus în discuție din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a Comunei G., dispunând soluționarea acestei din urmă excepții odată cu fondul cauzei. Prin sentința nr. 144/F-Cont din 23 iunie 2010, Curtea a declinat competența materială la Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reținând că sumele pretinse de reclamantă au natura juridică a taxelor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum s-a stabilit prin soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 februarie 2010. Prin decizia nr. 4412 din 19 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ fiscal, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci criteriul referitor la rangul autorității publice pârâte.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 25/F-CONT din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Comuna G.-prin Primar.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței 3.1. Curtea a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât parte în contractul de finanțare cu tot ce a implicat el (inclusiv contractul de lucrări cu SC M.C. SRL) a fost Consiliul local. Chiar dacă acesta este doar o autoritate deliberativă, potrivit Legii nr. 215/2001, și chiar dacă persoană juridică de drept public, cu deplină capacitate juridică, este Comuna, ca unitate administrativ teritorială, în raporturile juridice de drept administrativ Consiliul local are deplină capacitate de a-și asuma drepturi și obligații. Ca atare, are și capacitatea de a și le exercita și de a sta și în proces în nume propriu atunci când sunt dezbătute drepturile și obligațiile sale proprii. 3.2. Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele. În tranșa a V-a, reclamanta a solicitat plata sumei de 537.575,65 RON inclusiv TVA, însă i-a fost respinsă suma de 459.558,29 RON inclusiv TVA pentru considerentul că aceasta solicitase din nou la plată suma de 17.318,33 RON inclusiv TVA reprezentând lucrări la podețe nedovedite a fi executate și respinse în tranșa a IV-a, precum și că în tranșele III și IV îi fuseseră decontate eronat cheltuieli de 439.653,65 RON inclusiv TVA pentru lucrări care nu se regăseau în oferta adjudecată și pe care Consiliul local s-a obligat să le suporte din bugetul local. Totodată, din același total, i-a fost refuzată suma de 2.585,98 RON taxe I.S.C. corespunzătoare lucrărilor neeligibile. Suma de 17.318,33 RON a fost refuzată și în tranșa a IV-a, pentru neexecutare, și, în tranșa a V-a, când s-a constatat că au rămas în aceeași fază de neexecutare. Astfel, a apreciat Curtea, că pentru decontarea cheltuielilor trebuie dovedită realizarea lucrărilor la momentul la care se solicită suma conform contractului, fiind nerelevantă pentru obligarea autorității contractante la plată eventuala efectuare a lucrărilor ulterior.

Recursul declarat de Comuna G. prin Primar împotriva sentinței nr. 25/F-CONT din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. și art. 304 1 din C. proc. civ. 4.1. Un prim motiv de nelegalitate a sentinței recurate îl constituie greșita reținere în cauză a lipsei calității procesuale active a reclamantei. În opinia recurentei, Consiliul Local al Comunei G. nu poate avea de sine stătător calitate procesuală activă, față de dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2011 și art. 68 lit. f) din aceeași Lege. 4.2. Sentința pronunțată cuprinde motive contradictorii. Deși instanța de fond a înțeles să considere că reclamanta nu are calitate procesuală activă, excepție de fond care face de prisos constatarea fondului, aceasta a cercetat fondul și a dat o hotărâre contradictorie. 4.3. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se critică reținerea în cuprinsul hotărârii recurate a faptului că aceiași experți, în baza acelorași documente, și-au reconsiderat propriul punct de vedere referitor la eligibilitatea sumelor deja decontate. Simpla afirmație a pârâtei, potrivit căreia după acceptarea inițială a plăților, intervenit în urma verificărilor efectuate de către proprii experți, aceasta s-a răzgândit și a recalificat caracterul acestora din eligibil în neeligibil, nu este suficientă pentru a proba netemeinicia acțiunii. Având în vedere complexitatea cauzei, se impunea admiterea în cauză a probei cu expertiză tehnică de specialitate și nu acordarea unei forțe probante maxime susținerilor pârâtei.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat. 5.1. Primul motiv de recurs este neîntemeiat, instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamanta nu are calitate procesuală activă, singura entitate care putea promova acțiunea fiind Consiliul Local G. 5.2. Instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre contradictorie, deoarece dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc ordinea de soluționare a excepțiilor și nu interzic judecătorului să se pronunțe și asupra fondului cauzei. 5.3. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs se arată că nu se putea aproba spre decontare suma de 459.558,29 RON, fiind vorba despre lucrări neexecutate în fapt, necuprinse în oferta de lucrări adjudecate. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 1.1. În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei Comuna G. prin Primar, de a formula acțiune în instanță pentru anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor cu suma de 459.558,29 RON. Comuna G., prin Primar are calitate procesuală activă în dosar. Chiar dacă beneficiarul contractului pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil este Consiliul Local al comunei G., județul Vâlcea, iar acesta are capacitate deplină de exercițiu, nu i se poate refuza unității administrativ-teritoriale care a delegat consiliul local să încheie contractul, dreptul de a formula acțiune în justiție. Lucrările executate și ajutorul financiar aparțin Comunei G., iar Legea contenciosului administrativ permite persoanei vătămate în drepturile și interesele sale legitime să se adreseze instanței de contencios administrativ, conform art. 1 alin. (1). Așadar, instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active, prin admiterea acesteia. 1.2. Intuind precaritatea argumentelor sale, judecătorul fondului a hotărât să se pronunțe și asupra fondului cererii, fără să ia în considerare prevederile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. Opțiunea instanței de fond nu reprezintă însă un motiv de casare sau modificare a hotărârii pronunțate, în ipoteza în care soluția adoptată este temeinică și legală. 1.3. Pe fondul pricinii, soluția adoptată este greșită, fără ca instanța să se pronunțe și să administreze toate probele care să ducă la dezlegarea pricinii. Astfel, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice lucrările în discuție, prin raportare la documentele justificative și la celelalte detalii tehnice. Instanța de fond, deși a prorogat efectuarea expertizei după administrarea celorlalte probe, nu s-a mai pronunțat asupra admisibilității probei, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al recurentei și la pronunțarea unei soluții nelegale. 1.4. În concluzie, dată fiind dovedirea necesității administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.