ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4119/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 1 martie 2010, reclamanta com. Galicea - prin primar a solicitat în contradictoriu cu M.A.P.D.R. - A.P.D.R.P. anularea deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile referitoare la obiectivul „Modernizare drum comunal D.C. 177 Brătia Vale - Cremenari și drum de interes local Dealu Mare, în com. Galicea, județul Vâlcea", decizie precizată în cuprinsul adreselor din 06 ianuarie 2010 și din 08 februarie 2010, cu consecința obligării pârâtei la achitarea sumei de 459.558,29 lei, actualizată la data plații efective și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de finanțare nerambursabilă în valoare estimată la 2.770.846 lei pentru obiectivul de investiții susmenționat, iar ulterior s-a constatarea sunt necesare lucrări suplimentare de 474.520,31 lei, fără T.V.A., lucrări neprevăzute și nelicitate. Deși inițial pârâta a fost de acord, prin act adițional, cu modificarea bugetului pentru diferența de valoare, la momentul plății tranșei a V-a, a refuzat plata sumei de 459.558,29 lei, cu T.V.A., pe considerentul că această sumă nu face parte din oferta de lucrări adjudecată. Prin întâmpinarea depusă la 30 martie 2010, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal pe excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond ca neîntemeiată.

Ulterior, la data de 14 aprilie 2010, reclamanta a precizat primul capăt al cererii introductive, în sensul că decizia a cărei anulare o solicită este indicată în cuprinsul Notificării beneficiarului din 09 decembrie 2009 și al adreselor din 06 ianuarie 2010, respectiv din 08 februarie 2010. Prin sentința nr. 144/F/Cont din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a declinat competența materială de soluționare a cauzei, la Tribunalul Vâlcea - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4412 din 19 octombrie 2010, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. La rejudecarea în fond după casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată sub nr. 347/46/2010, unde Curtea a reținut că proba cu expertiză nu este concludentă și a dispus respingerea acesteia.

Prin sentința nr. 25/F/Cont din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs în termen legal de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5472 din 17 noiembrie 2011 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cauza a fost reînregistrară pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. 347/46/2010*, unde, la termenul din 09 martie 2012, instanța a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate conform îndrumărilor date în decizia de casare, cu obiectivele precizate în încheierea din 10 februarie 2012 de către reclamantă.

La data de 21 februarie 2013, reclamanta a depus cerere prin care a micșorat câtimea-obiectului la suma de 369.457,85 lei. Prin sentința nr. 58/F/Cont din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești Secția a H-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta com. Galicea - prin primar în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. S-a dispus anularea în parte a deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile precizate în Notificarea beneficiarului din 09 decembrie 2009 și adresele din 06 ianuarie 2010 și din 08 februarie 2010 și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 369.457,12 lei, cu titlu de cheltuieli eligibile și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că pentru realizarea obiectivului de interes local menționat în preambulul cererii introductive, reclamanta com. Galicea a încheiat contractul de finanțare din 03 august 2006, privind „modernizare drum comunal D.C/ Brătia Vale - Cremenari și drum interes local Dealu Mare, în com. Galicea, județul Vâlcea", cu M.A.D.R. - A.P.D.R.P., în conformitate cu A.M.F.R. și U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001, valoarea estimată a obiectivului fiind de 2.770.846 lei (fără T.V.A.). S-a reținut că ulterior licitației, în urma întocmirii proiectului tehnic (P.T.) s-a constatat necesitatea executării unor lucrări suplimentare care nu au fost prevăzute în studiul de fezabilitate și, ca atare, nici licitate, valoarea lucrărilor suplimentare fiind de 474.520,31 lei fără T.V.A., conformi centralizatorului financiar al categoriilor de lucrări.

Față de situația intervenită Consiliul Local al com. Galicea a aprobat proiectul tehnic prin Hotărârea C.L. nr. 53/2007, după care a încheiat ulterior cu pârâta A.P.D.R.P. actul adițional din 24 iulie 2007, prin care aceasta din urmă a fost de acord cu modificarea bugetului pentru diferența de plată dintre oferta financiară și proiectul tehnic menționat la art. 3 pct. 3 din Contractul cadru, sens în care valoarea plafonului maxim a fost stabilită la suma de 2.295.182 lei. Din analiza înscrisurilor a reținut prima instanță că pârâta și-a însușit modificarea bugetului în baza proiectului tehnic prin semnarea actului adițional, înscrisuri care, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit la finalizarea lucrării, au condus la concluzia că lucrările au fost finalizate în luna octombrie 2009, fiind executate conform proiectului tehnic.

Apreciat judecătorul fondului că nu se poate reține susținerea pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a clauzelor regăsite în Contractul cadru, după cum nici a dispozițiilor Legii nr. 316/2001 potrivit cu care plata se va erectila pe baza cererilor de plată autorizate de Agenția Sapard, atâta vreme cât a convenit la reaprecierea condițiilor de acordare a ajutorului financiar. Deși aceste lucrări nu au fost incluse în contractul-cadru, respectiv oferta de lucrări adjudecate, s-a constatat că au apărut ca necesare pe parcursul realizării obiectivului, fiind consemnate în act adițional, ce exprimă voința ambelor părți contractante. S-a arătat că nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 17 alin. (1) din Anexa 1 - prevederi generale din contractul de finanțare vizând „neregularitățile" întrucât, pârâta a avut cunoștință despre modificările intervenite în realizarea lucrărilor și și-a exprimat acordul cu privire la realizarea acestora.

Cu privire la motivarea pârâtei vizând refuzul achitării celei de-a V-a tranșe in raport de expertiza tehnică de specialitate s-a constatat că suma în litigiu este cheltuială eligibilă, pârâta având obligația de a o plăti. Totodată, s-a reținut că tranșele 1, 2, 3 și 4 au fost însușite de către pârâtă ca lucrări executate cu anumite diferențe, la care reclamanta achiesat fără obiecțiuni, plata acestora făcându-se cu diminuarea sumelor respective și că pentru tranșa a V-a vizând suma de 452.226,17 lei, pârâta a refuzat decontarea cu motivarea precizată anterior, dar contrazisă de înscrisurile depuse în susținerea cererii de către reclamantă. A fost invocat, actul adițional din 14 octombrie 2009 și concluziile expertului.

Întrucât din tranșa a V-a pârâta a achitat suma de 65.629,85 lei, tată de stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor, s-a stabilit ca pârâta să achite numai diferența de 369.457,12 lei. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, conform înscrisului de la fila 23. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs parata A.F.I.R. (A.P.D.R.P.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se de către recurenta-pârâtă greșita aplicare a legii de către prima instanță, care prin soluția recurată, în fond după casare a dispus, pe baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză admiterea în parte a acțiunii în sensul anulării în parte a deciziei de diminuare a cheltuielilor eligibile și obligării recurentei la plata sumei de 369.457,12 lei cu titlu de cheltuieli eligibile și la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Aspectele de nelegalitate invocate privesc în concret aprecierile instanței de fond potrivit cărora nu este fondată susținerea recurentei privind încălcarea de către reclamanta-intimată a clauzelor contractului de finanțare sau de Legea nr. 316/2001 în condițiile în care recurenta prin organul de control și-a însușit modificarea bugetului în baza fondului tehnic prin semnarea actului adițional din 24 iulie 2007. Astfel, p e parcursul derulării investiției s-a încheiat Actul adițional din 24 iulie 2007, prin care, de comun acord cu beneficiarul s-a diminuat valoarea bugetului indicativ din Anexa III la contractul de finanțare, trecându-se pe neeligibil diferența de valoare care financiar depășea valoarea eligibilă a bugetului indicativ rezultat în urma achizițiilor de lucrări.

Astfel, a fost întocmit un deviz cu lucrări neeligibile în valoare de 429.570,42 lei reprezentând aprovizionarea și punerea în operă a macadamului pe care beneficiarul s-a angajat să le suporte din bugetul propriu. La tranșa a-5-a de plată beneficiarul a cerut spre decontare aceste cheltuieli neeligibile conform actului adițional menționat mai sus. La data de 09 decembrie 2009, a fost admisă la plată ca fiind cheltuială eligibilă valoarea de 65.629,85 lei, fiind respinsă la plată ca neeligibilă suma de 386.596,23 lei. Lucrările solicitate la transa nr. 5, conform ofertei de lucrări adjudecate fac parte din lucrările eligibile ofertate.

Pe parcursul derulării investiției, după întocmirea proiectului tehnic, s-a refăcut oferta pe baza listelor de lucrări din proiect, care financiar depășesc valoarea eligibilă a bugetului rezultat în urma achizițiilor de lucrări (lucrările suplimentare apărute în urma proiectului se datorează faptului că lățimea părții carosabile s-a majorat cu 1 m, grosimea stratului de uzură s-a mărit cu 1 cm). Ca urmare a acestui fapt beneficiarul a întocmit o documentație de act adițional aprobată de A.P.D.R.P., în care s-a trecut la cheltuieli neeligibile diferența de valoare, adică 429.570,42 lei, sumă pe care evident beneficiarul s-a angajat să o suporte din bugetul local. Astfel, din valoarea solicitată la plată în tranșa de plată nr. 5, în valoare de 439.653,97 lei cu T.V.A.

(cheltuieli eligibile), valoare care cumulată cu cheltuielile decontate la tranșele 1-4 depășea valoarea ofertată. în acest caz, s-au identificat și s-au scăzut mai întâi lucrările decontate anterior tranșei de plata nr. 5 ca fiind neeligibile (conform ofertei câștigătoare adjudecate) în valoare de 369.457,84 lei fără T.V.A., s-au refuzat ca lucrări neexecutate în valoare de 14.553,22 lei (podețe), taxă I.S.C. în valoare de 2.585,98 lei. Cheltuieli totale refuzate la plată sunt în valoare de 386.596,32. Astfel la categoria de lucrări,,drum" valoarea ofertată = 1.665.852,70 lei din care solicitat la plată 2.035.310,54 lei și solicitat peste valoarea ofertei 369457,84 lei, rest de decontat după tranșa 5 = 0 lei.

La categoria de lucrări „șanțuri" valoare ofertată = 185.636,46 lei rest de decontat după tranșa 5 și nesolicitați la plată = 154.880,42 lei. La categoria de lucrări „podețe", valoare ofertată = 131.788,04 rest de decontat după tranșa 5 și nesolicitați la plată = 102.351,54 lei. La categoria de lucrări „siguranța circulației", valoare ofertată = 3.844,03 lei, rest de decontat după tranșa 5 și nesolicitați la plată = 3.844,03 lei . Cheltuieli.; cu comisioane și taxe (I.S.C.) valoare buget indicativ = 16.592 lei, rest de decontat după tranșa 5 și nesolicitați la plată = 3.044,41 lei. Total cheltuieli eligibile neexecutate și nesolicitate la plată = 275.629,21 lei.

Din situația prezentata se poate trage concluzia că din valoarea totală eligibilă a lucrărilor contractate, în valoare de 1.987.121,23 lei, s-au solicitat la plată și s-au plătit lucrări în valoare de 1.711.492,02 lei (total trasele 1-5) rezultând o diferență de 275.629,21 lei lucrări ofertate, neexecutate și nesolicitate la plată, identificate pe categorii de lucrări. Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că nu se putea aproba spre decontare suma de 459.558,29 lei cerută la plată de beneficiar, fiind vorba despre lucrări neexecutate în fapt respectiv de lucrări necuprinse în oferta de lucrări adjudecate (câștigătoare) - a se vedea în acest sens raport al S.V.T. asupra verificării dosarului cererii de plată din 02 decembrie 2009, depus la dosarul de fond.

Recurenta arată că în mod nelegal prima instanță și-a însușit concluziile raportului de expertiză, fără a ține cont că în cadrul programului Sapard pentru a fi decontate numai cheltuielile eligibile care să respecte prevederile contractului și cererea de finanțare fiind necesar a fi dovedită realizarea lucrărilor la momentul la care se solicită suma conform contractului în baza unor documente justificative fiind nerelevantă eventuala efectuare a lucrărilor ulterioare. Se arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Secțiunea B a Legii nr. 316/2001, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care respectă regulile existente în legislația menționată cu privire la eligibilitatea cheltuielilor în sensul că aceste cheltuieli să se încadreze în categoria celor prevăzute în cererea de finanțare.

Cheltuielile solicitate de reclamanta-intimată reprezintă cheltuieli neeligibile reprezentând cheltuieli pentru lucrări neexecutate în fapt, respectiv necuprinse în oferta adjudecată și care au fost efectuate pe propria răspundere de către reclamanta-intimată conform art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei-pârâte ca nefondată. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii dispusă de prima instanță în fond după casare și în baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

În lipsa Deciziei de casare nr. 5472 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție , secția de contencios administrativ și fiscal. În cauză prima instanță a apreciat corect pe soluția de fapt că recurenta-pârâtă prin actul adițional din 24 iulie 2007 la contractul de finanțare din 3 august 2006, a fost de acord cu modificarea bugetului pentru diferențe de plată dintre oferta financiară și proiectul tehnic menționat la art. 3 pct. 3 din Contractul cadru, sens în care valoarea plafonului maxim a fost stabilită la suma de 2.295.182 lei, obiectul finanțării nerambursabile inițiale fiind redus de la suma de 2.770.846 lei la suma de 2.295.185 lei. Curtea nu va reține aspectele de nelegalitate invocate de recurentă privind interpretarea clauzelor contractului cadru încheiat între părți și faptul că în mod corect a fost legal refuzul autorității de a achita tranșa a V-a vizând suma în litigiu de 452.226 lei.

În mod corect prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă și-a însușit modificarea bugetului în baza proiectului tehnic prin semnarea actului adițional prin care și-a dat acordul noul cost al lucrărilor, care au fost decontate în totalitate de reclamanta-intimată, în calitate de autoritate contractantă după executarea lucrărilor de către constructor - octombrie 2009, fapt necontestat și rezultat din documente justificative prezentate autorității recurente.

Așadar, nu se poate reține susținerea pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a clauzelor regăsite în Contractul cadru, după cum nici a dispozițiilor Legii nr. 316/2001 potrivit cu care plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenția S., depuse de beneficiari și însoțite de documente justificative, autorizarea cererilor de plată urmând a se face după verificarea documentelor justificative prezentate e beneficiar conform cerințelor Agenției S. prezentate în instrucțiuni de plată, atâta vreme cât a convenit la reaprecierea condițiilor de acordare a ajutorului financiar. Desigur că este de necontestat faptul că aceste lucrări nu au fost incluse în contractul-cadru, respectiv oferta de lucrări adjudecate, ci ele au apărut ca necesare pe parcursul realizării obiectivului, fiind consemnate în act adițional, ce exprimă voința ambelor părți contractante.

În cauza de față, nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 17 alin. (1) din Anexa 1 - prevederi generale din contractul de finanțare vizând „neregularitățile” întrucât, așa cum s-a dovedit, pârâta a avut cunoștință despre modificările intervenite în realizarea lucrărilor și și-a exprimat acordul cu privire la realizarea acestora, cu respectarea proiectului tehnic, proiect față de care reclamanta s-a conformat. Or, din documentele depuse și necontestate de pârâtă rezultă că reclamanta a solicitat la plată, din valoarea totală a contractului, numai suma de 2.192.367,22 lei, cu titlu de cheltuieli eligibile, sumă din care i s-a achitat doar 1.783.735,82 lei, respingându-se la plată suma de 459.558,29 lei, considerată ca reprezentând cheltuieli neeligibile.

Motivarea pârâtei vizând refuzul achitării celei de-a V-a tranșe îl constituie în fapt realizarea de lucrări suplimentare care depășesc financiar valoarea eligibilă a bugetului alocat pentru acest obiectiv, or, potrivit verificărilor efectuate în urma administrării expertizei tehnice de specialitate s-a constatat că suma în litigiu este cheltuială eligibilă, pârâta având obligația de a o plăti . Totodată, se reține că tranșele 1, 2, 3 și 4 au fost însușite de către pârâtă ca lucrări executate cu anumite diferențe, la care reclamanta achiesat fără obiecțiuni, plata acestora făcându-se cu diminuarea sumelor respective. Însă, pentru tranșa a V-a vizând suma de 452.226,17 lei, pârâta a refuzat decontarea cu motivarea precizată anterior, dar contrazisă de înscrisurile depuse în susținerea cererii de către reclamantă.

În sprijinul celor reținute se va invoca și actul adițional din 14 octombrie 2009, din al cărui conținut rezultă că lucrările s-au făcut cu respectarea documentației tehnice, termenul final de execuție a fost respectat, mai concret data de 06 noiembrie 2009, iar recepția s-a efectuat pe data de 30 iulie 2009, fără obiecțiuni. Interpretarea corectă a dispozițiilor legale de către instanța de fond a fost întărită de concluzia raportului de expertiză tehnică, care a concluzionat că suma eligibilă este de 435.086,97 lei. Deoarece din tranșa a V-a pârâta a achitat numai suma de 65.629, lei în mod corect, prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă mai are de achitat diferența de 369.457,12 lei reprezentând cheltuieli eligibile în raport de dispozițiile Legii nr. 316/2001.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.F.I.R. (A.P.D.R.P.) împotriva sentinței nr. 58/F/Cont din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.