Decizia nr. 2490/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Programe Europene solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Adresei nr. 61994 din 18 septembrie 2014 prin care i-a fost respinsă plângerea referitoare la măsura de excludere de la rambursare a sumei de 87.994,82 lei, fără TVA.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 7 din 13 ianuarie 2015, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, care a solicitat casarea acesteia și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. În mod eronat prima instanță a apreciat că cheltuielile efectuate pentru care se solicita decontarea nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 185 din 18 februarie 2008 și, prin urmare, nu pot fi considerate eligibile. În bugetul proiectului "Reabilitare și modernizare clădire Colegiul Național A." - Anexa nr. 5 la Contractul de finanțare nr. 670 din 18 martie 2010 au fost stabilite produsele ce intră în categoria cheltuielilor eligibile. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Contractul de finanțare anterior arătat, părțile au dreptul, pe durata executării sale să procedeze la modificarea clauzelor și/sau anexelor acestuia prin act adițional, încheiat în aceleași condiții ca și contractul, cu excepțiile menționate în prezentul articol.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. 4.2. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 06 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. La termenul din data de 06 octombrie 2016, în condițiile în care raportul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant Municipiul Râmnicu Vâlcea a supus controlului instanței specializate legalitatea Adresei nr. 61994 din 18 septembrie 2014 prin care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Programe Europene i-a respins contestația din 11 august 2014 referitoare Cererea de rambursare nr. 14 pentru proiectului "Reabilitare și modernizare clădire Colegiul Național A.". Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual la criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, în calitate de organism intermediar pentru același program, și Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de beneficiar, a fost semnat Contractul de finanțare nr. 670 din 18 martie 2010, Cod SMIS 6543 pentru implementarea proiectului "Reabilitare și modernizare clădire Colegiul Național A.". Prin Informarea nr. 45179 din 23 iulie 2014, intimatul a comunicat recurentului că a fost autorizată Cererea de rambursare nr. 14 pentru suma de 477.087,92 lei, dar și că au fost constatate cheltuieli neeligibile în cuantum de 87.994,82 lei la care se adaugă TVA în valoare de 22.118,76 lei. Contestația administrativă formulată de recurent a fost respinsă prin Adresa nr. 61994 din 18 septembrie 2014, reținându-se în motivare faptul că, în cadrul proiectului, au fost achiziționate și solicitate la rambursare truse și modele pentru laboratoare, mulaje, microscoape, sticlărie și ustensile, considerate în mod eronat materiale didactice, fără a fi avute în vedere prevederile art. 5 pct. 1 din contractul de finanțare anterior arătat, Ordinul MDLPL nr. 185 din 18 februarie 2008 și MEF nr. 621 din 03 martie 2008, precum și Adresa MDRT nr. 34765 din 29 aprilie 2011 referitoare la Ordinul comun anterior nominalizat. Potrivit art. 5 alin. (5) lit. b) din Ordinul MDLPL nr. 185 din 18 februarie 2008 și MEF nr. 621 din 03 martie 2008: "Cheltuielile eligibile efectuate pentru dotarea unităților școlare din învățământul obligatoriu, școlilor speciale, campusurilor pentru învățământul profesional și tehnic, campusurilor universitare și centrelor de formare profesională continuă cuprind cheltuielile efectuate pentru (...) achiziționarea de echipamentele de specialitate, precum echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT, echipament specific pentru persoanele din învățământul special." Așadar, ordinul anterior arătat include în categoria cheltuielilor eligibile cele efectuate pentru achiziționarea de echipamente didactice necesare pentru dotarea unităților școlare. La art. 5 alin. (2) din Contractul de finanțare nr. 670 din 18 martie 2010 se prevede că cheltuielile sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului - și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile acestui contract. Cheltuielile efectuate pentru procurarea materialelor didactice mai sus arătate, în suma totală de 87.994,82 lei la care se adaugă TVA în valoare de 22.118,76 lei, sunt incluse în Anexa V la Contractul de finanțare, la poziția 4.3. "Dotări". Adresa MDRT nr. 34765 din 29 aprilie 2011, invocată ca motiv al refuzului de decontare a cheltuielilor de către autoritatea intimată, nu prezintă relevanță pe subiectul analizat, întrucât nu poate adăuga la prevederile Ordinul MDLPL nr. 185 din 18 februarie 2008 și MEF nr. 621 din 03 martie 2008. Se observă că acest act administrativ cu caracter normativ nu distinge între tipurile de cheltuieli efectuate pentru echipamentele didactice, după cum procedează intimatul. Oricum, interpretarea propusă nu demonstrează în ce măsură aceste achiziții efectuate de recurent nu pot fi încadrate în categoria celor necesare pentru dotarea laboratorului didactic. În mod evident, obiectele anterior arătate, prin ele însele, își demonstrează utilitatea și sunt necesare în cadrul unui laborator didactic, situație în care măsura de excludere de la rambursare a sumei de 87.994,82 lei, plus TVA, este nelegală. Ca atare, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului.