ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 mai 2009 și precizată la 09 iunie 2009, reclamanta SC L.I. Prod Com SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Călărași constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a repara paguba cauzată prin nerestituirea sumei de 890.216,49 RON (711.603,91 RON plăți T.V.A. nedatorate și 178.612 RON penalități de 0,1% pe zi de întârziere). În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că în temeiul titlului executoriu reprezentat din ordonanța președințială din 04 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Călărași într-o somație de plată, reclamanta din prezenta cauză a început executarea silită a debitoarei SC S. SA, formându-se Dosarul de executare nr. 290/2004 al BEJ M.Ș.

Se mai arată, că în cadrul procedurii de executare silită, active din patrimoniul debitoarei SC S. SA au fost date în plată reclamantei, în contul creanței sale, iar pentru T.V.A. aferent acestor active, reclamanta a efectuat mai multe plăți către organul de executare, potrivit situației existentă la dosarul cauzei. Ulterior, organul de executare, respectiv BEJ M.Ș., a virat D.G.F.P. Călărași sumele de bani achitate cu titlu de T.V.A., conform O.P. din 23 mai 2003, 18 octombrie 2004, 15 octombrie 2004 în cuprinsul cărora se menționează că beneficiar este autoritatea fiscală pârâtă sau bugetul consolidat statului și sunt redate coordonatele contului de la Trezoreria Călărași.

Prin sentința comercială nr. 188 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4721/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secție comercială, Curtea de Apel București a anulat executarea silită începută împotriva debitoarei SC S. și a dispus întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare. BEJ M.Ș. a formulat cerere de restituire a sumelor virate de reclamantă, cu titlu de T.V.A. aferent executării silite care fusese anulată, cerere respinsă de pârâtă întrucât ar lipsi dovada întreprinderii unor demersuri legate de investirea cu formulă executorie și întrucât nu ar fi fost întemeiată. La 11 decembrie 2008, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei, cerere la care, până la momentul formulării prezentei acțiuni, nu i s-a răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice Călărași a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și având în vedere că prin cererile adresate reclamanta a solicitat diverse sume invocând alte motive și alte probe decât cele ale prezentei acțiuni. S-a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că din actele depuse la dosarul cauzei nu reiese că suma solicitată de reclamantă a fost plătită cu titlu de T.V.A. la bugetul general consolidat al statului, respectiva sumă fiind pusă la dispoziția executorilor judecătorești.

La 27 mai 2009 pârâta a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată arătând că acțiunea reclamantei este nulă, întrucât prin sentința nr. 329 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a dispus declanșarea procedurii generale de reorganizare a reclamantei, astfel încât având în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 85/2006 și art. 87 pct. 5 din C. proc. civ., aceasta nu mai putea introduce prezenta acțiune. Prin sentința nr. 2819 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.I.

Prod Com SA, a obligat pârâta la plata către aceasta a sumei de 711.603,91 RON cu titlu plăți T.V.A. nedatorate și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 711.603,91 RON, începând cu 21 octombrie 2008 până la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere pe de o parte faptul că prin sentința comercială nr. 329 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a dispus desemnarea unui reprezentant (administrator special), de către adunarea generală, iar potrivit procesului verbal al ședinței adunării generale din 05 mai 2009 acesta a fost numit persoana care a semnat prezenta cerere de chemare în judecată, iar pe de altă parte având în vedere adresa administratorului judiciar al debitoarei - reclamante din care reiese că prin hotărârea menționată nu s-a dispus ridicarea dreptului administrare al societății debitoare, astfel încât aceasta are dreptul de a-conduce activitatea.

De asemenea s-a reținut că și excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile este nefondată în condițiile în care obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea da restituire a unor sume pretins nedatorate, reprezentând T.V.A.-ul aferent unor facturi de executare silită și ținând cont de dispozițiile art. 7 alin. (5) raportate la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată. S-a apreciat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este de asemene nefondată pe de o parte, având în vedere natura sumelor a căror restituire se solicită, iar pe de altă parte înscrisurile existente la dosarul cauzei din care reiese că pârâta este autoritatea fiscală care a comunicat reclamantei imposibilitatea restituirii sumelor solicitate.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că refuzul pârâtei de restituire a sumei achitate de reclamantă cu titlu de taxă pe valoare adăugata este nejustificat, înlăturând totodată și apărările autorității fiscale referitoare la faptul că hotărârea judecătorească nu a fost investită cu formulă executorie, atâta vreme cât dispozițiile legale în materie comercială consacră caracterul executoriu acestor sentințe. Împotriva sentinței nr. 2819, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Se arată de către recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța a respins excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile întrucât intimata reclamantă nu a făcut dovada că s-a adresat D.G.F.P.

Călărași cu o cerere cu un obiect identic cu cel al prezentei acțiuni. De asemenea susține recurenta, că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Călărași invocând un motiv care în opinia acesteia nu poate fi acceptat. În motivarea căii de atac, se mai arată că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că suma solicitată de reclamantă a fost plătită la bugetul general consolidat al statului, instanța de fond neindicând nicio dovadă în acest sens. Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: Cu privire la excepțiile invocate de pârâta D.G.F.P.

Călărași în fața instanței de fond și reiterate în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea au fost soluționate în mod corect de instanța de fond. Cu privire la excepția prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a apreciat în mod corect că aceasta este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente. În ipoteza actului administrativ asimilat, legea nu prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile. În subsidiar, demersurile reclamantei-intimate prin care s-a solicitat restituirea aceleiași sume formând obiectul prezentei cauze, echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de lege.

Instanța de contencios administrativ urmează să analizeze în ce măsură actul administrativ asimilat (respectiv refuzul nejustificat al autorității publice de a restitui sumele de bani virate cu titlu de plăți T.V.A.), formând obiectul prezentei acțiuni, este inclus în sfera actelor autorității publice cu privire la care trebuia efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004, modificată. În materia restituirii de sume achitate în contul unor creanțe fiscale inexistente/nedatorate, C. proc. fisc., nu prevede, ca premisă emiterea unui act administrativ pe care petentul să îl poată contesta. Dimpotrivă, ipoteza avută în vedere de textul art. 117 C. proc. fisc.

este tocmai aceea a unei plăți nedatorate, așadar a unei prestații efectuate în lipsa unui titlu valabil, emis de o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Neaflându-ne în ipoteza unui act administrativ, privit chiar lato sensu în condițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nu există premisa avută în vedere de textul de lege invocat, respectiv de art. 7 alin. (1) din Legenr. 554/2004, care vorbește despre „persoana care se consideră vătămată într-un interes legitim printr-un act administrativ individual”. Literatura de specialitate a subliniat că „de vreme ce numai în cazul actului administrativ unilateral tipic se vorbește despre răspunsul primit la procedura prealabilă, se subînțelege că în celelalte cazuri, cele care vizează actul administrativ atipic, nu mai poate fi vorba de plângere prealabilă.

Cu alte cuvinte, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu va fi incidentă decât în ipoteza existenței unui act administrativ cu privire la care petentul este obligat să exercite recursul administrativ prealabil prevăzut de textul de lege citat. În speță, reclamanta-intimată a solicitat restituirea unei plăți nedatorate, așadar a unei prestații achitate fără temei, cu titlu de creanță fiscală, în lipsa oricărei dispoziții emanând dintr-un act normativ sau administrativ. Așadar, SC L. nu poate fi obligată să formuleze o plângere prealabilă deoarece nu exista un act al vreunei autorități publice împotriva căruia să se îndrepte.

Pentru considerentele arătate nu pot fi reținute nici apărările recurentei prin care s-a susținut în esență că societatea intimată nu ar fi adresat o cerere privind aceeași sumă cu cea solicitată prin acțiune și bazată pe motive identice cu cele ale cererii deduse judecății deoarece: identitatea sumelor rezultă fără echivoc din compararea adresei nr. 447 din 11 decembrie 2008 cu petitul cererii de chemare în judecată; motivele care au stat la baza adresei invocate (restituirea sumei reprezentând plată nedatorată de T.V.A., urmare a anulării procedurii de executare silită și întoarcerii executării), sunt identice cu cele invocate prin prezenta acțiune. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P.

Călărași, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia, întrucât suma de 114.326,47 RON a fost virată de L. cu titlu de plăți T.V.A. către organul de executare, care ulterior a transferat suma către bugetul general consolidat, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei și suma de 597.277,43 RON a fost virată de L. cu titlu de plăți T.V.A. către organul de executare, care ulterior a transferat suma către bugetul general consolidat, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, în cauza de față, plățile efectuate cu titlu de T.V.A. au fost virate către D.G.F.P. Călărași sau în contul de la Trezoreria Călărași operat de autoritatea publică recurentă. Cu privire la fondul cauzei, soluția instanței de fond este legală, în speță, impunându-se restituirea sumelor achitate de SC L.I.

Prod Com SRL cu titlu de T.V.A. prin intermediul BEJ M.Ș., conform Ordinelor de Plată din 23 mai 2003, din 18 octombrie 2004 și din 15 octombrie 2004, beneficiară fiind D.G.F.P. Călărași prin Trezoreria Călărași, în considerarea următoarelor argumente. Conform art. 8 . alin. (1) „ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim ”. Conform art. 117 alin. (1) lit. h) din C. proc. fisc.:„ Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:….. h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârilor judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite”. În cadrul unei proceduri de executare silită a debitoarei SC S. SA, intimata-reclamantă a primit în contul creanței, active din patrimoniul debitoarei.

Pentru aceste active SC L. a plătit T.V.A. către bugetul general consolidat, în contul D.G.F.P. Călărași, conform facturilor fiscale emise în acest sens de organul de executare. Ulterior s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a anulat procedura executării silite și s-a dispus întoarcerea executării ca efect al restabilirii situației anterioare, conform principiului resoluto jure dantis. resolvitur jus accipientis, plățile accesorii efectuate cu titlu de TVA pentru tranzacții anulate urmând a fi restituite contribuabilului. Văzând dispozițiile art. 117 lit. h) C. proc. fisc. care prevăd obligativitatea rambursării sumelor de bani achitate cu titlu de obligație fiscală aferent valorificării bunurilor sechestrate în cadrul executării silite, ca urmare a desființării procedurii de executare silită și refuzul nejustificat al pârâtei D.G.F.P.

Călărași de a restitui aceste sume, în mod just s-a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată. De altfel, motivul pentru care D.G.F.P. Călărași a refuzat restituirea sumei în discuție a fost acela că lipsește învestirea cu formulă executorie a sentinței comerciale nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, or este de notorietate că dispozițiile legale în materie comercială consacră caracterul executoriu al acestor sentințe. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Călărași împotriva sentinței nr. 2819 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.