ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 19 mai 2009 și precizată la 09 iunie 2009, reclamanta SC L.I. Prod

Com SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Călărași constatarea refuzului

nejustificat al pârâtei de a repara paguba cauzată prin nerestituirea sumei de 890.216,49

RON (711.603,91 RON plăți T.V.A. nedatorate și 178.612 RON penalități de 0,1% pe

zi de întârziere).

În motivarea acțiunii,

s-a arătat, în esență, că în temeiul titlului executoriu reprezentat din ordonanța

președințială din 04 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Călărași într-o somație

de plată, reclamanta din prezenta cauză a început executarea silită a debitoarei

SC S. SA, formându-se Dosarul de executare nr. 290/2004 al BEJ M.Ș.

Se mai arată, că în cadrul

procedurii de executare silită, active din patrimoniul debitoarei SC S. SA au fost

date în plată reclamantei, în contul creanței sale, iar pentru T.V.A. aferent acestor

active, reclamanta a efectuat mai multe plăți către organul de executare, potrivit

situației existentă la dosarul cauzei.

Ulterior, organul de executare,

respectiv BEJ M.Ș., a virat D.G.F.P. Călărași sumele de bani achitate cu titlu de

T.V.A., conform O.P. din 23 mai 2003, 18 octombrie 2004, 15 octombrie 2004 în cuprinsul

cărora se menționează că beneficiar este autoritatea fiscală pârâtă sau bugetul

consolidat statului și sunt redate coordonatele contului de la Trezoreria Călărași.

Prin sentința comercială

nr. 188 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4721/2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secție comercială, Curtea de Apel București a anulat executarea

silită începută împotriva debitoarei SC S. și a dispus întoarcerea executării și

restabilirea situației anterioare.

BEJ M.Ș. a formulat cerere

de restituire a sumelor virate de reclamantă, cu titlu de T.V.A. aferent executării

silite care fusese anulată, cerere respinsă de pârâtă întrucât ar lipsi dovada întreprinderii

unor demersuri legate de investirea cu formulă executorie și întrucât nu ar fi fost

întemeiată.

La 11 decembrie 2008,

reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei, cerere la care, până la momentul

formulării prezentei acțiuni, nu i s-a răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta

Direcția Generala a Finanțelor Publice Călărași a invocat excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile, în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 și având în

vedere că prin cererile adresate reclamanta a solicitat diverse sume invocând alte

motive și alte probe decât cele ale prezentei acțiuni.

S-a invocat de asemenea

excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că din actele depuse

la dosarul cauzei nu reiese că suma solicitată de reclamantă a fost plătită cu titlu

de T.V.A. la bugetul general consolidat al statului, respectiva sumă fiind pusă

la dispoziția executorilor judecătorești.

La 27 mai 2009 pârâta

a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată arătând că acțiunea

reclamantei este nulă, întrucât prin sentința nr. 329 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială a dispus declanșarea procedurii generale de

reorganizare a reclamantei, astfel încât având în vedere dispozițiile art. 47 din

Legea nr. 85/2006 și art. 87 pct. 5 din C. proc. civ., aceasta nu mai putea introduce

prezenta acțiune.

Prin sentința nr. 2819

din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția nulității cererii

de chemare în judecată, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția

lipsei calității procesuale pasive și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

L.I. Prod Com SA, a obligat pârâta la plata către aceasta a sumei de 711.603,91

RON cu titlu plăți T.V.A. nedatorate și a obligat pârâta la plata penalităților

de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 711.603,91

RON, începând cu 21 octombrie 2008 până la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția

nulității cererii de chemare în judecată s-a reținut că aceasta este neîntemeiată,

având în vedere pe de o parte faptul că prin sentința comercială nr. 329 din 21

ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, s-a dispus desemnarea

unui reprezentant (administrator special), de către adunarea generală, iar potrivit

procesului verbal al ședinței adunării generale din 05 mai 2009 acesta a fost numit

persoana care a semnat prezenta cerere de chemare în judecată, iar pe de altă parte

având în vedere adresa administratorului judiciar al debitoarei - reclamante din

care reiese că prin hotărârea menționată nu s-a dispus ridicarea dreptului administrare

al societății debitoare, astfel încât aceasta are dreptul de a-conduce activitatea.

De asemenea s-a reținut

că și excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile este nefondată

în condițiile în care obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este refuzul

nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea da restituire a unor sume pretins

nedatorate, reprezentând T.V.A.-ul aferent unor facturi de executare silită și ținând

cont de dispozițiile art. 7 alin. (5) raportate la art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 modificată și republicată.

S-a apreciat că și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este de asemene nefondată pe de o parte,

având în vedere natura sumelor a căror restituire se solicită, iar pe de altă parte

înscrisurile existente la dosarul cauzei din care reiese că pârâta este autoritatea

fiscală care a comunicat reclamantei imposibilitatea restituirii sumelor solicitate.

Pe fondul cauzei, Curtea

a constatat că refuzul pârâtei de restituire a sumei achitate de reclamantă cu titlu

de taxă pe valoare adăugata este nejustificat, înlăturând totodată și apărările

autorității fiscale referitoare la faptul că hotărârea judecătorească nu a fost

investită cu formulă executorie, atâta vreme cât dispozițiile legale în materie

comercială consacră caracterul executoriu acestor sentințe.

Împotriva sentinței

nr. 2819, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Se arată de către recurenta-pârâtă

că în mod greșit instanța a respins excepția neîndeplinirii procedurii administrative

prealabile întrucât intimata reclamantă nu a făcut dovada că s-a adresat D.G.F.P.

Călărași cu o cerere cu un obiect identic cu cel al prezentei acțiuni.

De asemenea susține recurenta,

că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Călărași invocând un motiv care în opinia acesteia nu poate fi acceptat.

În motivarea căii de atac,

se mai arată că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că suma solicitată de reclamantă

a fost plătită la bugetul general consolidat al statului, instanța de fond neindicând

nicio dovadă în acest sens.

Analizând recursul, prin

prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare:

Cu privire la excepțiile

invocate de pârâta D.G.F.P. Călărași în fața instanței de fond și reiterate în cuprinsul

cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea au fost soluționate în mod

corect de instanța de fond.

Cu privire la excepția

prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a apreciat în mod

corect că aceasta este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente.

În ipoteza actului administrativ

asimilat, legea nu prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.

În subsidiar, demersurile

reclamantei-intimate prin care s-a solicitat restituirea aceleiași sume formând

obiectul prezentei cauze, echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute

de lege.

Instanța de contencios

administrativ urmează să analizeze în ce măsură actul administrativ asimilat (respectiv

refuzul nejustificat al autorității publice de a restitui sumele de bani virate

cu titlu de plăți T.V.A.), formând obiectul prezentei acțiuni, este inclus în sfera

actelor autorității publice cu privire la care trebuia efectuată procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

În materia restituirii

de sume achitate în contul unor creanțe fiscale inexistente/nedatorate, C.

proc. fisc., nu prevede, ca premisă emiterea unui act administrativ pe care petentul

să îl poată contesta. Dimpotrivă, ipoteza avută în vedere de textul art. 117 C.

proc. fisc. este tocmai aceea a unei plăți nedatorate, așadar a unei prestații efectuate

în lipsa unui titlu valabil, emis de o autoritate publică, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Neaflându-ne în ipoteza

unui act administrativ, privit chiar lato sensu în condițiile art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004, nu există premisa avută în vedere de textul de lege

invocat, respectiv de art. 7 alin. (1) din Legenr. 554/2004, care vorbește despre

„persoana care se consideră vătămată într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual”.

Literatura de specialitate

a subliniat

că „de vreme ce numai în cazul actului administrativ unilateral tipic se vorbește

despre răspunsul primit la procedura prealabilă, se subînțelege că în celelalte

cazuri, cele care vizează actul administrativ atipic, nu mai poate fi vorba de plângere

prealabilă.

Cu alte cuvinte, procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu va fi incidentă

decât în ipoteza existenței unui act administrativ cu privire la care petentul este

obligat să exercite recursul administrativ prealabil prevăzut de textul de lege

citat.

În speță, reclamanta-intimată

a solicitat restituirea unei plăți nedatorate, așadar a unei prestații achitate

fără temei, cu titlu de creanță fiscală, în lipsa oricărei dispoziții emanând dintr-un

act normativ sau administrativ.

Așadar, SC L. nu poate

fi obligată să formuleze o plângere prealabilă deoarece nu exista un act al vreunei

autorități publice împotriva căruia să se îndrepte.

Pentru considerentele

arătate nu pot fi reținute nici apărările recurentei prin care s-a susținut în esență

că societatea intimată nu ar fi adresat o cerere privind aceeași sumă cu cea solicitată

prin acțiune și bazată pe motive identice cu cele ale cererii deduse judecății deoarece:

identitatea sumelor rezultă fără echivoc din compararea adresei nr. 447 din 11

decembrie 2008 cu petitul cererii de chemare în judecată; motivele care au stat

la baza adresei invocate (restituirea sumei reprezentând plată nedatorată de T.V.A.,

urmare a anulării procedurii de executare silită și întoarcerii executării), sunt

identice cu cele invocate prin prezenta acțiune.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Călărași, se constată că în

mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia, întrucât suma de 114.326,47

RON a fost virată de L. cu titlu de plăți T.V.A. către organul de executare, care

ulterior a transferat suma către bugetul general consolidat, conform dovezilor depuse

la dosarul cauzei și suma de 597.277,43 RON a fost virată de L. cu titlu de plăți

T.V.A. către organul de executare, care ulterior a transferat suma către bugetul

general consolidat, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, în cauza

de față, plățile efectuate cu titlu de T.V.A. au fost virate către D.G.F.P. Călărași

sau în contul de la Trezoreria Călărași operat de autoritatea publică recurentă.

Cu privire la fondul cauzei,

soluția instanței de fond este legală, în speță, impunându-se restituirea sumelor

achitate de SC L.I. Prod Com SRL cu titlu de T.V.A. prin intermediul BEJ M.Ș., conform

Ordinelor de Plată din 23 mai 2003, din 18 octombrie 2004 și din 15 octombrie 2004,

beneficiară fiind D.G.F.P. Călărași prin Trezoreria Călărași, în considerarea următoarelor

argumente.

Conform art. 8

. alin. (1)

„

Persoana vătămată într-un drept recunoscut de

lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită

de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns

în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului,

repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea,

se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare

a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea

dreptului sau interesului legitim

”.

Conform

art. 117 alin. (1) lit. h) din C. proc. fisc.:„ Se restituie, la cerere, debitorului

următoarele sume:….. h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau

din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârilor judecătorești prin

care se dispune desființarea executării silite”.

În cadrul unei proceduri

de executare silită a debitoarei SC S. SA, intimata-reclamantă a primit în contul

creanței, active din patrimoniul debitoarei. Pentru aceste active SC L. a plătit

T.V.A. către bugetul general consolidat, în contul D.G.F.P. Călărași, conform facturilor

fiscale emise în acest sens de organul de executare.

Ulterior s-a pronunțat

o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a anulat procedura

executării silite și s-a dispus întoarcerea executării ca efect al restabilirii

situației anterioare, conform principiului resoluto jure dantis. resolvitur jus

accipientis, plățile accesorii efectuate cu titlu de TVA pentru tranzacții anulate

urmând a fi restituite contribuabilului.

Văzând dispozițiile

art. 117 lit. h) C. proc. fisc. care prevăd obligativitatea rambursării sumelor

de bani achitate cu titlu de obligație fiscală aferent valorificării bunurilor sechestrate

în cadrul executării silite, ca urmare a desființării procedurii de executare silită

și refuzul nejustificat al pârâtei D.G.F.P. Călărași de a restitui aceste sume,

în mod just s-a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată.

De altfel, motivul pentru

care D.G.F.P. Călărași a refuzat restituirea sumei în discuție a fost acela că lipsește

învestirea cu formulă executorie a sentinței comerciale nr. 188 din 11

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, or este de notorietate că dispozițiile

legale în materie comercială consacră caracterul executoriu al acestor sentințe.

În consecință, în raport

de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Călărași împotriva sentinței nr. 2819 din 30 iunie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2010.