ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2003

HOTĂRÂRE
03.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

iunie 1998, la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, sub nr. 4794, reclamantul Consiliul Local al orașului

Boldești-Scăieni a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Industriei și

Comerțului și SC R. SA Scăieni, anularea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate seria M03 nr. 3634 emis la 14 august 1998, ca nelegal.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate

include o suprafață de 1860 mp, ce aparține domeniului public al orașului

Boldești-Scăieni și că în mod nelegal a fost atribuit pârâtei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 11 mai 1959, potrivit deciziei nr. 444, s-a dispus

scoaterea din administrarea Sfatului Popular al comunei Boldești, raionul

Ploiești și trecerea în administrarea Întreprinderii de Extracție – Schela

Boldești, a unui teren în suprafață de 72.315 mp, compus din 15 parcele.

Coroborând acest act, cu raportul de

expertiză topografică, instanța a concluzionat că terenul în suprafață de 1860

mp, ce a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

a aparținut autoarei pârâtei, Schela de foraj Boldești-Scăieni, din anul 1980,

fiind atribuit în mod justificat societății pârâte SC R. SA Boldești-Scăieni,

înființată prin H.G. nr. 309/1992.

Terenul pretins de reclamantă a fost

identificat pe strada Podgoriei din orașul Boldești-Scăieni, pe când cel în

litigiu se află situat în str. Dealului, unde se află altă societatea SC O. SRL

și care are o suprafață mai mare, de 4300 mp.

De asemenea, instanța a mai avut în

vedere și avizul dat de Comisia de Avizare a Consiliului Județean nr.

1130/1995, prin care s-a cenzurat documentația întocmită, conform H.G. nr.

834/1991 și în baza căreia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de

proprietate.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul Consiliul Local la orașului Boldești-Scăieni,

susținând în motivarea acestuia că greșit s-a reținut că terenul în discuție nu

face obiectul domeniului public, în realitate acesta se află în administrarea

orașului, potrivit Ordinului nr. 593/1968.

S-a mai precizat că în fapt terenul

în litigiu este doar o parte din terenul de 4300 mp și că aplicabile în speță

sunt prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, acesta nefăcând parte

din patrimoniul societății comerciale.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând probele, urmează

să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că terenul în litigiu s-a

aflat în patrimoniul societății (aceasta fiind continuarea fostei Schele de

Foraj Boldești-Scăieni), ca urmare a reorganizării, încă din anul 1980.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 19/1990,

acest teren a devenit proprietatea pârâtei, toate probele administrate în cauză

conducând la această concluzie.

Astfel, decizia nr. 444 din 11 mai

1959 atestă că terenul a trecut din administrarea Sfatului Popular al comunei

Boldești, raionul Ploiești, în administrarea autoarei pârâtei.

Expertiza topo cadastrală

administrată în cauză a evidențiat această situație cu privire la pârâtă, iar

în ceea ce privește reclamanta, a stabilit ca terenul este cuprins în

inventarul ce alcătuiește domeniul public la poziția 1.1.5 și se află situat pe

strada Podgoriei din orașul Boldești-Scăieni, altul decât cel pentru care s-a

emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Documentația întocmită conform H.G.

nr. 834/1991, avizată și de Consiliul Județean Prahova, atestă aceiași situație

cu privire la terenul în discuție, pe care pârâta își desfășoară activitatea și

care este afectat de construcții pentru acest scop.

Nefăcându-se dovada dreptului de

proprietate publică, în mod întemeiat instanța a respins acțiunea

recurentei-reclamante, reținând că actul atacat întrunește condițiile de

legalitate.

Respinge recursul declarat de

Consiliul Local Boldești-Scăieni, împotriva sentinței civile nr. 268 din 10

decembrie 2001, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2008
Asupra recursului de fața; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3145/2004, reclamantul C.L. al orașului Boldești - Scăieni, a solicitat în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2004-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7796/2004
, constatându-se că sucursala I.C.P.T. Câmpina face parte din cadrul S.N.P. P. SA, iar terenul în discuție este proprietatea acesteia. În ce privește fondul pricinii, Curtea constată că hotărârea de guvern atacată, este un act administrativ
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2944/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1696/2002, ca urmare a declinării compete
ÎCCJ 2006-04-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3918/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea adresată Primăriei Boldești Scăieni sub nr. 460 din 13 februarie 2002, reclamantul B.E. (în actul de stare civilă S.B.E.J.J.) prin mand
ÎCCJ 2005-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2005
ă și de contencios administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința nr. 254 din data de
Sursă