ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2008

Asupra recursului de fața; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3145/2004, reclamantul C.L. al orașului Boldești - Scăieni, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SC P. SA București, obligarea acesteia la predarea către reclamant a imobilului - clădire situat în Boldești - Scăieni, județul Prahova. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1359/2001 a fost atestat domeniul public al Județului Prahova, în anexa nr. 6 fiind enumerate bunurile ce aparțin domeniului public al orașului Boldești - Scăieni, la poz.59 figurând imobilul - clădire Club Boldești, deținut de pârâtă.

Pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, nu a refuzat niciodată predarea imobilului, dar a condiționat predarea de plata contravalorii îmbunătățirilor aduse, în valoare de 11.801.727.828 lei Tribunalul Prahova prin sentința nr. 98 din 23 februarie 2005 a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i predea reclamantului imobilul clădire Club Boldești. A admis cererea reconvențională și a obligat reclamantul la plata sumei de 6.223.457.280 lei către pârâtă, cu titlul de îmbunătățiri efectuate la imobil. În motivarea soluției s-a reținut că, prin Decizia nr. 324/1998 a Consiliului Popular al județului Prahova s-a scos din administrarea orașului Boldești - Scăieni și s-a transmis fără termen și fără plată în administrarea schelei de producție petrolieră Boldești, clădirea Club Boldești, precum și terenul aferent acesteia în suprafață de 1.350 m.p.

Prin procesul - verbal de predare - primire s-a precizat că, această clădire este în stare avansată de degradare, unitatea solicitatoare având posibilitatea de a reface pentru a-i asigura buna funcționare, ulterior însă prin H.G. nr. 1359/2001, clădirea fiind trecută în domeniul public al orașului Boldești - Scăieni. Instanța a apreciat că, cererea reconvențională este întemeiată întrucât pârâta nu s-a opus restituirii imobilului, condiționând însă restituirea de plata contravalorii îmbunătățirilor dovedite, aduse imobilului. Apelurile declarate atât de reclamantă, cât și de pârâtă împotriva acestei hotărâri au fost soluționate prin Decizia nr. 202 din 9 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, care a respins excepțiile necompetenței materiale a Instanței, a inadmisibilității și prematurității acțiunii, precum și ambele apeluri, ca nefondate.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că, la data la care pârâta a primit în administrare imobilul, acesta era în stare avansată de degradare, iar în prezent, prin îmbunătățirile aduse de pârâtă, imobilul poate fi folosit, chiar dacă este debranșat de la utilități, valoarea îmbunătățirilor aduse fiind stabilită prin expertiza tehnică, în construcții, efectuată în cauză. Prin Decizia nr. 1862 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis ambele recursuri promovate de părți. A reținut că, în mod greșit pentru soluționarea cauzei s-au investit Instanțele comerciale, a desființat hotărârile pronunțate atât în fond, cât și în Apel și a trimis cauza spre soluționare în fond, Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în raport cu valoarea litigiului și cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Judecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 73 din 26 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată potrivit legii contenciosului administrativ reclamantul C.L. al orașului Boldești - Scăieni, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA București. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SA în contradictoriu cu reclamantul C.L. al orașului Boldești - Scăieni și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului, imobilul Club Boldești. A obligat reclamantul să plătească pârâtei, contravaloarea lucrărilor, efectuate la imobil, în valoare 869.692,57 lei, compensând cheltuielile de judecată ale părților.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, imobilul în litigiu aparține domeniului public, pârâta neavând decât drept de administrare asupra acestuia. Sub aspectul cererii reconvenționale, reclamantul a fost obligat către pârâtă la plata sumei de 869.672,57 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de pârâtă, sumă stabilită prin expertiza tehnică în construcții așa cum s-a indicat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recurs. Și această hotărâre a fost atacată în termen, cu recurs de reclamantul C.L. al orașului Boldești - Scăieni, județul Prahova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că în suma la plata căreia a fost obligat reclamantul s-au inclus și lucrări curente, efectuate în anii 1992 - 1995, care la data soluționării cauzei în fond nu mai constituie spor de valoare al imobilului.

Examinând sentința atacată în raport cu critica adusă prin recurs, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Cererea reconvențională a fost formulată de pârâtă în baza acordului SC P. SA București de predare a imobilului, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 313/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, condiționat de restituirea contravalorii lucrărilor de reparații efectuate după preluarea imobilului prin transfer de la C.L. al orașului Boldești - Scăieni.

Se reține că, prin actul de transfer efectuat în 1988, bunul a fost trecut în administrarea și patrimoniul M.P., iar în 1990, cu ocazia reorganizării ministerului în Regie autonomă a intrat în proprietatea acesteia, conform Legii nr. 15/1990, art. 5 alin. (1). Totodată, Legea nr. 213/1998 prevede expres că, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societății comerciale se poate face numai cu plată. În raportul de expertiză tehnică - judiciară efectuată în cauză s-a consemnat că, lucrările executate au fost verificate de expert pe teren, în prezența reprezentanților părților, că din valoarea actualizată a lucrărilor, executate de SC P. SA București s-a scăzut uzura, scăzându-se de asemenea și valoarea lucrărilor necesare pentru a fi pusă în funcțiune construcția așa cum corect s-a reținut prin sentința criticată.

Prin urmare, întrucât sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. al orașului B.S., județul Prahova împotriva sentinței nr. 73 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.