ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6510/2020

Ședința publică din data de 02 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.10.2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), obligarea acestuia la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafață totală de 16.039 mp "C.", situate în orașul Boldești Scăieni, județ Prahova, care includ: suprafața de 1,26 ha, având categoria de folosință curți-construcții, amplasată în tarla x, parcela x; suprafața de 0,14 ha, având categoria de folosință vii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafața de 0,2039 ha, având categoria de folosință fânețe, amplasată în tarla x, parcela x, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva sentinței nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situația de fapt și a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor normative incidente speței, respectiv art. 14 din Criteriile nr. 2.665/1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, apreciind în mod greșit că ar fi fost absolut necesar să fi completat documentația înaintată MADR cu o adeverință ce trebuia să fie fără dubii în legătură cu situația juridică a terenului deși, în mod evident, textul normativ nu impune un asemenea document.

În mod greșit a fost extras doar un pasaj din considerentele Deciziei nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, care privește concluziile unui raport de expertiză întocmit în alt dosar, din care ar rezulta că punerea în posesie a unei persoane ce formulase o acțiune în temeiul Legii 18/1991 pe vechiul amplasament în punctul "Sub cramă" nu ar fi posibilă întrucât pe acela s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o altă persoană, D..

Recurenta a susținut că în considerentele acestei decizii s-a reținut în mod lămurit, fiind respectat principiul autorității de lucru judecat, că din considerentele sentinței civile nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploiești rezultă că forța juridică probantă a raportului de expertiză este minimă, de acesta nefiind luat act în dispozitiv.

Nu există niciun dubiu în legătură cu situația juridică a terenului în litigiu la momentul solicitării adresate MADR deoarece, chiar dacă terenul din incinta Cramei Seciu a fost revendicat de moștenitorii defunctului E., ca făcând parte dintr-o suprafață totală de 7,60 ha și a fost inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F. prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 4/24.01.2006, prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestui certificat în privința suprafeței de 18.422 mp.

Așa cum rezultă din Extrasul de carte funciară nr. x/2016, moștenitoarea defuncților Rațiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu și nu îl mai poate revendica deoarece pretențiile sale au fost respinse prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Recurenta a mai făcut referire la considerentele deciziei sus menționate conform cărora, potrivit sentinței civile nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploiești s-a recunoscut dreptul autoarei numitei G. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 1/2000 pentru 2,6 ha teren pe raza localității Boldești Scăieni, județ Prahova, iar Comisia locală a fost obligată la punerea în posesie pentru respectiva suprafață, dar a fost respins capătul de cerere privind solicitarea de punere în posesie pe vechiul amplasament în punctul "sub cramă", acesta fiind atributul exclusiv al comisiei locale și județene de aplicare a legilor de restituire a proprietăților asupra terenurilor.

A susținut că documentația pe care a depus-o a fost avizată de Consiliul Județean Prahova, de OCPI Prahova, de Primăria Boldești Scăieni, fiind respectate disp. art. 15 din Criteriile anterior menționate, chiar dacă pe înscrisurile "Situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C. A. S.A. Valea Călugărească" și planul de situație întocmit de persoanele autorizate pentru execuția de documentație cadastrală, H. și I. S.R.L., arhitectul șef al județului a făcut următoarea mențiune olografă:

"Cu mențiunea că situația juridică a terenului va fi verificată de ministerul de resort care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului". A apreciat că această mențiune nu poate reprezenta un impediment în eliberarea certificatului solicitat, întrucât este firesc ca ministerul să facă o verificare a situației juridice a terenului respectiv, prin cercetarea documentației înaintate de petent.

Recurenta a redat conținutul adeverinței nr. x/7.03.2016 eliberate de Primăria Boldești Scăieni și a precizat că situația menționată în adeverință trebuie coroborată cu împrejurarea că UAT Boldești Scăieni, prin primar și secretar, a avizat fără nicio mențiune sau condiție, planul de situație întocmit în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Terenul se află în patrimoniul ADS, fiind inventariat în baza Ordinului comun MAAP/MAP nr. 150/106/2002, conform art. 7 alin. (1) din Legea 268/2002, iar după inventariere a fost predat reclamantei care este menționată în Anexa 1 a actului normativ, la poziția 503. Terenul nu a fost predat comisiei locale de fond funciar Boldești Scăieni, astfel cum rezultă din adeverința nr. x/2016 eliberată de ADS și din adeverința nr. x/2007 eliberată de orașul Boldești Scăieni. Terenul în discuție este deținut și utilizat de reclamantă cu titlu legal, în baza contractului de concesiune nr. x/19.02.2006 încheiat cu ADS.

Recurenta a susținut că documentația înaintată MADR îndeplinește toate condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 și de Criteriile nr. 2.665/1C/311/1992, astfel încât refuzul MADR, comunicat cu adresa nr. x/26.06.2017, este nejustificat și exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea 554/2004.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că instanța nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate (CEDO, cauza Buzescu c. României, Hotărârea din 24 mai 2005).

Intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta a depus la MADR, cu adresa înregistrată sub nr. x/03.10.2016, documentația întocmită în baza H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulterioare, și a Criteriilor MEF și MLPAT nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulterioare, în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pentru suprafața de 16.039 mp aferent incintei "Crama Seciu", oraș Boldești-Scăieni, jud. Prahova.

Urmare a analizării documentației de către direcția de specialitate din cadrul MADR s-a constatat că nu era completă și conformă, motiv pentru care a fost returnată cu adresa nr. x/28.10.2016 și s-a solicitat reclamantei complinirea lipsurilor, prin depunerea următoarelor documente:

Reclamanta a completat documentația, prin adresa nr. x/26.05.2017, înregistrată la MADR sub nr. x/19.05.2017, depunând următoarele înscrisuri: adeverința nr. x/07.03.2016 eliberată de oraș Boldești Scăieni; decizia civilă nr. 155/Ap/2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov; certificat de grefă din 27.11.2014 eliberat de Î.C.C.J.; extras de carte funciară nr. x/11.04.2016; încheierea nr. 36197/11.04.2016 a OCPI Prahova; completare la Situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul A. S.A. Valea Călugărească, respectiv: declarații fiscale privind stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, decizii de impunere emise de oraș Boldești Scăieni pentru clădirile ce constituie activul Crama Seciu; fișa mijloacelor fixe privind Crama Seciu și clădirile aferente; adeverința nr. x/16.06.2016 eliberată de ADS; contractul de concesiune nr. x/19.02.2004; procesul-verbal nr. x/08.11.2011; adeverința nr. x/22.05.2007 eliberată de Primăria Boldești Scăieni; certificat de atestare fiscală nr. 2679/2016 eliberat de oraș Bodești Scăieni.

Deși reclamanta a solicitat Consiliului Județean Prahova să avizeze fără mențiuni documentația în baza căreia urma a fi eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, cu adresa nr. x/31.01.2017, acesteia i s-a comunicat că în ședința din 11.01.2017 colectivul de avizare documentații a decis să mențină avizul condiționat acordat în ședința din 14.09.2016.

Reclamanta a prezentat în completare adeverința nr. x/07.03.2016 eliberată de Primăria Boldești Scăieni în care se menționează că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fânețe 1614 și C. civ. 1815, în suprafață de 7,60 ha a fost revendicat de moștenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, însă, prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 4/24.01.2006 eliberat de pe urma defunctei F. în ceea ce privește includerea în masa succesorală a terenului situat în parcela nr. 1615, în suprafață de 18.422 mp. Prin aceeași adeverință, Primăria a mai precizat că până în prezent nu li s-a eliberat moștenitorilor defunctului E. titlu de proprietate pentru suprafața reconstituită.

Prin adresa nr. x/26.06.2017, Direcția Generală Buget, Finanțe și Fonduri Europene din cadrul MADR i-a transmis reclamantei o copie a răspunsului Direcției Juridice din cadrul aceluiași Minister, cu nr. 168603/22.06.2017, și i-a returnat documentația în vederea completării.

Prin răspunsul Direcției Juridice din cadrul MADR, trimis către Direcția Generală Buget Finanțe și Fonduri Europene, a fost menținută prima solicitare din adresa nr. x/28.10.2016, respectiv depunerea unei adeverințe de la Primărie din care rezulte, fără dubii, că terenul pentru care se solicită certificat nu este revendicat potrivit legilor fondului funciar și restituirii proprietăților. Prin același răspuns, a fost menținută solicitarea a doua din adresa nr. x/28.10.2016, respectiv Anexa nr. 2 trebuie înaintată avizată de cei în drept "fără mențiuni", iar planul de situație trebuie avizat fără mențiuni.

Instanța de fond a respins acțiunea reținând că, potrivit art. 14 și art. 15 din Criteriile MEF și MLPAT nr. 2665/1C/311/1992, verificarea și avizarea datelor cuprinse în aceste planuri de către Comisie, OCPI Prahova și CJ Prahova este legală, fiind instituită ca o condiție prealabilă emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Având în vedere mențiunea olografă a arhitectului șef al județului, de pe înscrisurile "Situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C. A. S.A. Valea Călugărească" și "planul de situație", în sensul că "situația juridică a terenului va fi verificată de ministerul de resort care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în mod legal pârâtul MADR a solicitat reclamantei să depună o adeverință emisă de Primăria orașului Boldești Scăieni, din care să rezulte, fără dubii, că terenul pentru care se solicită certificatul nu este revendicat potrivit legilor fondului funciar și restituirii proprietăților.

Curtea a constatat că din conținutul adeverinței nr. x/07.03.2016 nu rezultă în mod clar situația juridică a terenului în litigiu, menținându-se un dubiu cu privire la aspectul dacă acest teren a format obiectul restituirii conform legilor sus menționate. Astfel, faptul că acest teren a fost exclus de la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei F. nu lămurește situația juridică a acestuia, mai ales că în cuprinsul deciziei civile nr. 155/Ap/31.10.2012 se reține că, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2,60 ha cultivat cu viță de vie, situat pe raza localității Boldești Scăieni în punctul "sub cramă", asupra căruia prin sentința civilă nr. 6551/11.09.2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești i-a fost recunoscut dreptul numitei F. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 1/2000, prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert J., punerea în posesie a acesteia pe vechiul amplasament nu este posibilă, întrucât pe acest amplasament s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru D..

Totodată, prin adresa nr. x/13.12.2016, Primăria orașului Boldești Scăieni comunică reclamantei că decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 nu conferă acestei societăți niciun drept asupra terenului în cauză, obiectul acțiunii fiind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. x/24.01.2006.

Instanța de fond a reținut că MADR nu și-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, ci, dimpotrivă, a urmărit ca la emiterea actului solicitat să fie îndeplinite toate cerințele impuse de legiuitor, respectiv să nu se emită un titlu de proprietate cu încălcarea prevederilor legilor de restituire a proprietății și că reclamanta nu a putut prezenta o adeverință emisă de primăria locului situării terenului din care să rezulte în mod clar că acest imobil nu a fost revendicat și restituit potrivit legilor fondului funciar și restituirii proprietăților.

Instanța de control judiciar constată că soluția recurată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentă.

Referitor la adeverința privind situația juridică a terenului în litigiu, solicitată pentru completarea documentației depuse, recurenta susține că o asemenea adeverință nu este impusă de art. 14 din Criteriile MEF și MLPAT nr. 2665/1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte constată că, potrivit acestor dispoziții, "Documentațiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să cuprindă următoarele:

a) planul de încadrare în zonă a societății comerciale cu capital de stat.000 până la 1:100.000 (anexa nr. 4), întocmit de societatea comercială solicitatoare, pe care se vor evidenția: căile principale de comunicații; principalele rețele edilitare; societățile comerciale sau regiile autonome importante în zonă, vecinii etc.;

b) foile de plan întocmite de societatea comercială solicitatoare (anexa nr. 5), cuprinzând suprafața incintei existente rezultată din însumarea suprafețelor pe bază de măsurători topografice;

c) situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat (anexa nr. 2);

d) situația privind evaluarea calitativă a terenurilor disponibilizate (anexa nr. 3).

Aceste dispoziții stabilesc înscrisurile cu caracter obligatoriu pe care trebuie să le conțină documentația, dar nu interzic includerea și a altor înscrisuri în cuprinsul documentației, având în vedere că formularea acestui articol nu este "Documentațiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat vor cuprinde, exclusiv, următoarele: (...)". Aceasta înseamnă că, în măsura în care sunt necesare, și alte înscrisuri vor face parte din documentație, cum este cazul adeverinței pe care a solicitat-o ministerul pârât în scopul stabilirii cu certitudine a situației juridice a terenului în discuție, raportat la existența unor neclarități legate de respectiva situație juridică.

Chiar dacă prevederile Criteriilor sus menționate nu fac referire în mod expres la adeverința privind situația juridică a terenului pentru care se solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ea poate fi solicitată atunci când se impune lămurirea unor aspecte vizând această situație, cum este cazul în speță.

Recurenta apreciază că adeverința solicitată nu era necesară, întrucât situația juridică a terenului pentru care a solicitat eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate era clară, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Susținerea nu poate fi reținută, față de următoarele considerente:

În primul rând, se impune precizarea că prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat obligarea MADR la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafață totală de 16.039 mp "C.", situate în orașul Boldești Scăieni, județ Prahova, care includ: suprafața de 1,26 ha, având categoria de folosință curți-construcții, amplasată în tarla x, parcela x; suprafața de 0,14 ha, având categoria de folosință vii, amplasată în tarla x, parcela x; suprafața de 0,2039 ha, având categoria de folosință fânețe, amplasată în tarla x, parcela x.

În al doilea rând, se reține că, pentru a argumenta susținerea că situația juridică a terenului în litigiu este clară, recurenta a invocat decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, prin care a fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 102/2012 a Tribunalului Brașov și a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu G., s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moștenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat în dosarul nr. x/2005 de Biroul Notarului Public K., în ceea ce privește includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în raza localității Boldești Scăieni, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 18.422 mp având ca vecinătăți la N - drum, la E - drum, la S - drum, la V - drum. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. în ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtei G. asupra tarlalei 37, parcela x, în suprafață de 18.422 mp, mai sus identificată.

Recurenta a precizat că, așa cum rezultă din Extrasul de carte funciară nr. x/2016, moștenitoarea defuncților Rațiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu și nu îl mai poate revendica deoarece pretențiile sale au fost respinse prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Instanța de recurs constată că în extrasul de carte funciară invocat se menționează că se notează sentința civilă pronunțată în dosar nr. x/2012 de Curtea de Apel Brașov, prin care se constată nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moștenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat în dosarul nr. x/2005 de Biroul Notarului Public K., în ceea ce privește includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în raza localității Boldești Scăieni, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 18.422 mp. S-a dispus rectificarea înscrierilor în C.F. în ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtei G. asupra tarlalei 37, parcela x, în suprafață de 18.422 mp mai sus identificată. Rezultă că hotărârea judecătorească invocată de recurentă, precum și extrasul de carte funciară nr. x/2016 se referă la dreptul de proprietate asupra tarlalei 37, parcela x.

Or, recurenta solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile de incintă, în suprafață totală de 16.039 mp "C.", care includ nu numai parcela x din tarlaua x, ci și parcela x și parcela x din aceeași tarla.

În condițiile în care cele două înscrisuri anterior menționate se referă exclusiv la terenul în suprafață de 18.422 mp situat în tarlaua x, parcela x, nu se poate considera că ele sunt lămuritoare și în ceea ce privește situația terenurilor aflate în tarlaua x, parcelele 1613 și 1614 pentru care se solicită, de asemenea, emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la susținerea recurentei că moștenitoarea defuncților Rațiu nu mai figurează înscrisă în calitate de proprietar al terenului din incinta Cramei Seciu, instanța de control judiciar reține că înscrisurile pe care le invocă recurenta nu au în vedere întreaga suprafață de teren din incinta Cramei Seciu și, respectiv, întreaga suprafață ce face obiectul cererii de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel că nu sunt în măsură să clarifice situația juridică a terenului vizat de cererea recurentei.

Nu se poate aprecia că situația juridică este clară atât timp cât în considerentele deciziei civile nr. 155/Ap/31.10.2012 a Curții de Apel Brașov se arată că, potrivit sent. civ. nr. 6551/11.09.2003 a Judecătoriei Ploiești, a fost recunoscut dreptul autoarei pârâtei din prezenta cauză, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 1/2000 pentru suprafața de teren de 2,60 ha situat pe raza localității Boldești Scăieni, jud. Prahova, obligând totodată Comisia locală Boldești la punerea în posesie efectivă a reclamantei, la emiterea procesului-verbal de punere în posesie și la emiterea titlului de proprietate pentru respectiva suprafață de teren.

În cererea de recurs se face referire la adeverința nr. x/07.03.2016 eliberată de orașul Boldești Scăieni, în care se menționează că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fânețe 1614 și C. civ. 1615 a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moștenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,60 ha, în baza legilor 18/1991 și 1/2000. În certificatul de moștenitor nr. x/24.01.2006, supliment la certificatul de calitate de moștenitor nr. 34/1.10.2004, eliberat de pe urma defunctei F., a fost inclus terenul situat în tarlaua x, parcela x, în suprafață de 18.422 mp. Prin decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012, rămasă definitivă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor menționat, în ceea ce privește includerea în categoria bunurilor imobile, rămase în masa succesorală de pe urma defunctei F., a terenului situat în tarlaua x, parcela x, în suprafață de 18.422 mp. Se mai precizează în adeverință că până în prezent moștenitorilor defunctului E. nu li s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața reconstituită.

Reiese așadar, că terenul situat în tarla x, parcelele vii 1613, fânețe 1614 și C. civ. 1615, unde se află suprafața de 1,26 ha pentru care reclamanta solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moștenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,60 ha, nefiind eliberat până la momentul emiterii adeverinței titlul de proprietate pentru terenul respectiv.

În aceste condiții este necesară depunerea, în cadrul documentației întocmite pentru emiterea certificatului, a unei adeverințe cu privire la situația juridică a terenului pentru a se putea stabili în ce măsură este clarificată situația acestuia în raport cu împrejurarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra lui, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit pe ce amplasament va fi eliberat titlul de proprietate.

Înalta Curte constată că la dosar a fost depusă copia adresei nr. x/13.12.2016 emise de orașul Boldești Scăieni, răspuns la adresa reclamantei nr. x/23.11.2016, în care se menționează că nu i se poate elibera adeverința solicitată pentru următoarele considerente: terenul situat T 37, P V 1613, F 1614 și C. civ. 1615 a fost revendicat în baza legilor fondului funciar de către moștenitorii defunctului E., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,60 ha, în baza legilor 18/1991 și 1/2000. Decizia civilă nr. 155/Ap/31.10.2012 nu conferă societății reclamante niciun drept asupra terenului în cauză, obiectul acțiunii fiind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. x/24.01.2006. În situația unei eventuale acțiuni în instanță referitoare la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în cauză, nici Comisia Locală de Fond Funciar Boldești Scăieni, care ar fi pârât în cauză și nici reclamanta, în calitate de eventual intervenient nu se pot prevala de autoritatea de lucru judecat, nefiind identitate de părți, cauză și obiect, potrivit art. 431 C. proc. civ.

În măsura în care, adresându-se UAT Boldești Scăieni pentru eliberarea adeverinței solicitate de ministerul pârât, reclamanta apreciază că se confruntă cu un refuz de eliberare, pe care îl consideră nejustificat, are la dispoziție mijloace legale pentru a se stabili dacă respectivul refuz este sau nu justificat.

În mod corect a reținut prima instanță că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al ministerului pârât de a emite reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate solicitat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004 potrivit căruia refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (...). Câtă vreme documentația depusă de reclamantă nu a fost completată potrivit solicitării ministerului, refuzul de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea reclamantei.

În consecință, respingerea în prezenta cauză a cererii de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este determinată, exclusiv, de caracterul incomplet al documentației depuse de reclamantă pentru obținerea certificatului, în raport cu lipsa adeverinței emise de UAT Boldești Scăieni cu privire la situația juridică a terenului pentru care se solicită emiterea certificatului.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 42 din 23 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2020.