ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr.1967 din 1 aprilie 2003, reclamantul G.I. în
contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani-Comisia de aplicare a
Legii nr.189/2000 a solicitat anularea Hotărârii nr. 0316 din 16 ianuarie 2003
și să se stabilească că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
având calitatea de persoană refugiată în perioada 22 iunie 1940-22 aprilie
1941 și 22 aprilie 1944 – 6 martie 1945, cu motivarea că a fost refugiat din
comuna Tureatca în comuna Dersa în perioadele menționate.
Prin
sentința civilă nr. 107 din 14 mai 2003, s-a respins excepția tardivității,
s-a dispus anularea Hotărârii nr. 0316 din 16 ianuarie 2003 emisă de Casa
Județeană de Pensie.
S-a
constatat că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 pe
perioada 22 iunie 1940 – 22 aprilie 1941 și 22 aprilie 1944 – 6 martie 1945, ca
persoană refugiată.
Pentru
a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Cu
privire la tardivitate, instanța a constatat că au fost justificate apărările
reclamantului în sensul că din cauza înzăpezirii drumurilor din mediul rural
din nordul județului Botoșani la începutul anului drumul Pomârla-Dorohoi a
fost impracticabil, situație la care s-a adăugat vârsta înaintată a reclamantului
– 74 de ani și starea de boală a acestuia, a fost în imposibilitate să
respecte termenul de 30 de zile.
Pe
fond, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât reclamantul
a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, prin declarațiile
autentificate ale martorilor, s-a dovedit că în perioadele solicitate, a fost
refugiat împreună cu familia din localitatea Tureatca URSS în comuna Dersca
județul Botoșani.
Împotriva
sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o
astfel:
Eronat
instanța a respins excepția tardivității acțiunii întrucât depunerea
contestației prin poștă era posibilă, fiind greu de crezut că drumurile au
fost blocate până în luna aprilie 2003.
Reclamantul
nu a figurat în evidențele de refugiați.
Perioada
acceptată de instanță pentru statutul de refugiat a avut eronat ca punct de
plecare 22 iunie 1940 în loc de 6 septembrie 1940.
Analizându-se
actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanța
de fond în mod întemeiat a respins excepția tardivității dat fiind condițiile
ce au existat în iarna anului 2003 privind blocarea drumurilor în nordul Moldovei
– acest impediment a existat atât pentru circulația persoanelor ca și
funcționarea în condiții normale a poștei.
Cu
privire la fondul cauzei reclamantul a dovedit cu martori faptul că s-a
refugiat cu părinții în perioadele menționate în acțiune - comunele Dersca
județul Botoșani și în a doua perioadă în comuna Pomârla, același județ.
Data
refugiului este în mod cert stabilită pe baza celor menționate mai sus,
constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței
civile nr. 107 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.