ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 februarie 2005, reclamanta C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea deciziei de revizuire nr. 663 din

15 decembrie 2004 și a hotărârii nr. 603 din 20 mai 2003, emise de pârâtă și

obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În motivare, reclamanta a arătat că,

atât hotărârea, cât și decizia contestate sunt nelegale, întrucât în perioadele

6 septembrie 1940 - august 1941 și 22 martie 1944 - 6 martie 1945 a fost

obligată să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu

situată în fosta U.R.S.S., în comuna Baranca, județul Botoșani, ceea ce

reprezintă o modalitate de persecuție prevăzută de actul normativ indicat.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 286 din 7

septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire și hotărârea

contestate, în sensul recunoașterii, în favoarea reclamantei, a calității de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

pentru perioadele 6 septembrie 1940 - august 1941 și 22 martie 1944 - 6 martie

1945.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în esență că,

în ceea ce privește intervalul primului refugiu, acesta i-a fost recunoscut

intimatei, prin hotărârea nr. 6638 din 20 mai 2005. Referitor la perioada 22

martie 1944 – 6 martie 1945, aceasta nu poate fi considerată „refugiu” în

accepțiunea legii, întrucât este nedovedită, între declarațiile intimatei și

ale martorilor săi neexistând concordanță și nu s-a depus nici un act oficial

care să ateste situația de fapt invocată.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă

localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În mod eronat, recurenta-pârâtă

susține că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din copia certificatului nr.

1139 din 11 februarie 2003, emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale

Botoșani, coroborat cu declarațiile autentice ale martorilor R.D., C.S., V.I.

și Z.M., administrate în cauză, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art.

4 din H.G. nr. 127/2002, că, împreună cu familia, în perioada 6 septembrie 1940

- 6 martie 1945, datorită represiunilor exercitate de armatele sovietice de

ocupație, a fost nevoită să se refugieze din localitatea Movila - Herța (fostul

U.R.S.S.). în România, în localitatea Baranca, județul Botoșani.

În concluzie, reținând corect

situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător dispozițiile legale

incidente, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv

pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 286 din 7

septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.