ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 februarie 2005, reclamanta C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea deciziei de revizuire nr. 663 din 15 decembrie 2004 și a hotărârii nr. 603 din 20 mai 2003, emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. În motivare, reclamanta a arătat că, atât hotărârea, cât și decizia contestate sunt nelegale, întrucât în perioadele 6 septembrie 1940 - august 1941 și 22 martie 1944 - 6 martie 1945 a fost obligată să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu situată în fosta U.R.S.S., în comuna Baranca, județul Botoșani, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuție prevăzută de actul normativ indicat.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 286 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire și hotărârea contestate, în sensul recunoașterii, în favoarea reclamantei, a calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - august 1941 și 22 martie 1944 - 6 martie 1945. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Recurenta a susținut, în esență că, în ceea ce privește intervalul primului refugiu, acesta i-a fost recunoscut intimatei, prin hotărârea nr. 6638 din 20 mai 2005. Referitor la perioada 22 martie 1944 – 6 martie 1945, aceasta nu poate fi considerată „refugiu” în accepțiunea legii, întrucât este nedovedită, între declarațiile intimatei și ale martorilor săi neexistând concordanță și nu s-a depus nici un act oficial care să ateste situația de fapt invocată. Criticile formulate sunt neîntemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. În mod eronat, recurenta-pârâtă susține că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din copia certificatului nr. 1139 din 11 februarie 2003, emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Botoșani, coroborat cu declarațiile autentice ale martorilor R.D., C.S., V.I. și Z.M., administrate în cauză, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, împreună cu familia, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, datorită represiunilor exercitate de armatele sovietice de ocupație, a fost nevoită să se refugieze din localitatea Movila - Herța (fostul U.R.S.S.). în România, în localitatea Baranca, județul Botoșani. În concluzie, reținând corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 286 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.