ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2918/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea

hotărârii nr. 1432 din 11 octombrie 2004 și recunoașterea și acordarea

drepturilor prevăzute Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944 - 6

martie 1945.

În motivarea acțiunii a arătat

că s-a refugiat, în luna septembrie 1944, din motive etnice, din Basarabia,

localitatea Cărăușeni - Legiunea Hotin - U.R.S.S., în localitatea Dragodana,

județul Dâmbovița, împreună cu familia sa, formată din părinți și încă 3 frați.

A susținut că a făcut dovada

refugiului, în condițiile legii, astfel că în mod greșit pârâta i-a respins

cererea.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 287 din 15

decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 februarie 1944 - 6 martie 1945.

Instanța a reținut că

reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice care a dus la

strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, prin declarațiile martorilor

A.V. și S.B., astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a formulat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând, în esență, că

instanța a apreciat eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 2

din H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

În această categorie se includ

și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor A.V. și Ș.B., precum și din extrasul din Tabloul

de refugiați și evacuați din județul Dorohoi, eliberat de Arhivele Statului,

rezultă că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, în februarie 1944,

din Basarabia, localitatea Cărăușeni, județul Hotin - U.R.S.S., în localitatea

Dragodana, județul Dâmbovița.

Prin urmare, reclamantul a

făcut dovada refugiului său din motive etnice, astfel că acesta îndeplinește

cerințele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, situație reținută

corect de prima instanță.

De altfel, cererea reclamantului

a fost soluționată de recurenta-pârâtă, prin decizia de revizuire nr. 1432 din

28 ianuarie 2005, depusă în copie la dosar, în sensul admiterii acesteia și

acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că recursul este nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 287

din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.