ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 ianuarie 2004, reclamantul L.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1088

din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și constatarea

calității de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că familia sa a fost nevoită să plece din localitatea de domiciliu, în

baza ordinului primit de tatăl său, de la Ministerul de Interne, prin care trebuia să însoțească funcționarii primăriei și arhiva acesteia, în calitate de fierar

- potcovar.

Mai arată că au plecat în

refugiu, la 2 martie 1944, din comuna Coțușca, în comuna Mătăsaru, județul

Dâmbovița și s-au înapoiat în localitatea de domiciliu, la 30 martie 1945.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 20 din 11

februarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a modificat hotărârea

contestată, constatând că reclamantul este beneficiar al drepturilor conferite

prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că reclamantul și familia sa au fost nevoiți să se

refugieze din județul Botoșani, în județul Dâmbovița, în urma unui ordin de

evacuare, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Botoșani a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că reclamantul

a fost o persoană evacuată ca urmare a războiului, nu în urma unei persecuții

etnice, astfel că nu se încadrează între persoanele prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este fondat.

Conform prevederilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost adoptată cu modificări și completări

prin Legea nr. 189/2000 și modificată prin Legea nr. 586/2002, „Beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (...)

lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Din dispozițiile de mai sus

rezultă că beneficiază de prevederile ordonanței, numai persoanele care au fost

refugiate, expulzate sau strămutate din motive etnice.

Din probele dosarului nu rezultă

că intimatul a părăsit localitatea de domiciliu, din cauză că ar fi fost

persecutat pe criterii etnice, ci s-a deplasat într-o altă localitate, din

cauza înaintării frontului, măsura fiind dispusă de către autoritățile române,

pentru protejarea unor anumite categorii de persoane și bunuri, de efectele

luptelor din zona de conflict armat.

Chiar dacă certificatul nr. 735

din 25 septembrie 2003, eliberat de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor

Naționale și din declarațiile autentificate ale martorilor B.A. și P.G. rezultă

că intimatul s-a refugiat împreună cu familia, din județul Botoșani, în județul

Dâmbovița, trebuie avut în vedere faptul că refugierea s-a produs dintr-o

localitate aflată sub administrație românească, într-o altă localitate aflată

sub aceeași administrație, ca urmare a pericolelor existente în zona de

conflict armat, dar nu din cauza persecuției pe criterii etnice, ținându-se

cont și că intimatul este de origine etnică română.

De aceea, în temeiul art. 7 alin.

(4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și 314 C. proc. civ., se va admite

recursul, sentința recurată va fi casată, iar pe fond se va respinge acțiunea,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 20 din 11

februarie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și,

în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2005.