ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 ianuarie 2004, reclamantul P.A. a solicitat anularea hotărârii nr.

1062 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost strămutat împreună cu familia sa, din comuna

Vorona, județul Botoșani, în comuna Albești, județul Argeș.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 24 din 11

februarie 2004, a admis acțiunea, a modificat hotărârea nr. 1062 din 7

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul este beneficiar

al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 -

6 martie 1945.

Hotărând astfel, instanța a

reținut că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia lui, din comuna

Vorona, județul Botoșani, în comuna Albești, județul Argeș, până la sfârșitul

lunii mai 1944, iar apoi în comuna Brotești, Pitești.

S-a mai reținut că pârâta

i-a recunoscut lui P.A., calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

aceeași perioadă pretinsă de reclamant.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând în esență că

reclamantul a fost persoană refugiată ca urmare a războiului, și nu persoană

refugiată din motive etnice.

Criticile formulate sunt

întemeiate.

Din probele administrate

rezultă că reclamantul și-a părăsit localitatea de domiciliu, împreună cu

familia, din comuna Vorona, județul Botoșani, în comuna Albești, județul Argeș,

ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice

pe teritoriul României, în cel de-al doilea război mondial.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată

și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin

această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Este adevărat că potrivit art.

2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate

și persoanele refugiate.

Dar, așa cum rezultă, de

altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a

persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.

Or, în cauză, este stabilit

că reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca

urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul

României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua

parte a celui de-al doilea război mondial.

Este de necontestat că și

persoanele care s-au refugiat în localitățile de domiciliu, ca urmare a unor

evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile

situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul formulat de pârâtă, a se casa sentința și în fond, se va

respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 24 din 11

februarie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2005.