ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 4 februarie 2004, reclamanta T.I. a solicitat anularea hotărârii nr.

1032 din 3 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii

nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost forțată să părăsească localitatea de domiciliu,

Vorona, județul Botoșani și s-a mutat împreună cu familia, în localitatea Albești,

județul Argeș.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 56

din 10 martie 2004, a admis acțiunea, a modificat hotărârea nr. 1032 din 3

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta este beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6

martie 1945.

Hotărând astfel, instanța a

reținut că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia, în comuna Albești,

județul Argeș, calitatea de refugiată fiind reținută și de copia extras din

registrul alfabetic de evidență a refugiaților pe anul 1944.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând în esență că

reclamanta a fost persoană refugiată ca urmare a războiului, și nu a fost

refugiată din motive etnice.

Criticile formulate sunt

întemeiate.

Din probele administrate

rezultă că reclamanta și-a părăsit domiciliul, împreună cu familia, din comuna

Vorona, județul Botoșani, în comuna Albești, județul Argeș, ca urmare a

evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul

României, în cel de al doilea război mondial.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată

și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin

această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Este adevărat că potrivit art.

2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate

și persoanele refugiate.

Dar, așa cum rezultă, de

altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a

persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.

Or, în cauză, este stabilit

că reclamanta a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca

urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul

României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua

parte a celui de al doilea război mondial.

Este de necontestat că și

persoanele care s-au refugiat în localitățile de domiciliu, ca urmare a unor

evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile

situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul formulat de pârâtă, se va casa sentința și în fond se va

respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 56 din 10

martie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2005.