ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2004, reclamanta Ș.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1063 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că a fost obligată să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă populația din zona Botoșani, în urma ocupației trupelor sovietice.

Prin sentința civilă nr. 124 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, recunoscându-i statutul de refugiat din motive etnice și pe cale de consecință, calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 9 octombrie 1944. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cursul operațiunilor militare din al doilea război mondial, trupele sovietice au pătruns în aprilie 1944, pe teritoriul României, ocupând o parte a teritoriului Moldovei și Bucovinei, localitățile respective având regim de ocupație militară. În aceste condiții, a mai reținut instanța, populația din aceste teritorii a fost determinată să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice suferite din partea trupelor de ocupație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând casarea ei și pe fond, respingerea acțiunii, cu motivarea că refugiul populației din aceste teritorii, a fost o consecință firească a războiului și nu s-a datorat persecuțiilor etnice, în accepțiunea Legii nr. 189/2000. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ei, persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuții etnice din partea regimurilor instaurate în România, fiind obligate să se refugieze în altă localitate.

Cum din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta și familia ei au fost evacuați din comuna Tulbureni, județul Botoșani, în comuna Dedulești, județul Argeș, ca urmare a înaintării frontului sovietic, în cadrul operațiunilor de război din primăvara anului 1944, în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceasta are statut de persoană refugiată, din motive etnice, potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Față de această situație, Curtea va admite recursul declarat în cauză, de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 124 din 5 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.