ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 martie 2004, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1224 din 7 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prin sentința civilă nr. 96 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza adresei emise de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, că, începând cu aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul Moldovei și Bucovinei, pe linia Iași - Pașcani - Suceava, instaurând în aceste zone, un regim de ocupație militară și determinând populația să se refugieze din localitățile de domiciliu, de teama persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele depuse de intimata-reclamantă: declarațiile notariale ale martorilor A.O. și B.M. și copia tabelului de refugiați, eliberată de Arhivele Statului - Direcția Județeană Dâmbovița, nu rezultă că refugiul intimatei-pârâte, din localitatea de domiciliu, a fost urmare a persecuțiilor etnice la care aceasta a fost supusă. A mai precizat recurenta, că în realitate, a fost vorba despre evacuarea populației din localitatea Vîrnav - Hulișeu, județul Botoșani, în județul Argeș, de către autoritățile române, ca urmare a înaintării trupelor sovietice.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de aceste dispoziții legale, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuții etnice, din partea autorităților instaurate în România, fiind refugiate, strămutate sau expulzate în altă localitate. Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata-reclamantă nu se încadrează în vreuna dintre aceste situații, evacuarea ei, din localitatea de domiciliu, fiind organizată de autoritățile statului român, în cadrul unei operațiuni de protejare a populației, ca urmare a înaintării trupelor sovietice, și pe teritoriul României, în perioada celui de al doilea război mondial.

În aceste condiții, cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei persecuții etnice care să fi determinat refugiul intimatei, împreună cu familia sa, Curtea urmează a admite prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 aprilie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.