ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 martie 2004, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1224 din 7 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Prin sentința civilă nr. 96

din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a

obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acesteia,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - martie

1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în baza adresei emise de Institutul de Istorie

„Nicolae Iorga”, că, începând cu aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul

Moldovei și Bucovinei, pe linia Iași - Pașcani - Suceava, instaurând în aceste zone,

un regim de ocupație militară și determinând populația să se refugieze din

localitățile de domiciliu, de teama persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând casarea ei și,

pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele

depuse de intimata-reclamantă: declarațiile notariale ale martorilor A.O. și B.M.

și copia tabelului de refugiați, eliberată de Arhivele Statului - Direcția

Județeană Dâmbovița, nu rezultă că refugiul intimatei-pârâte, din localitatea

de domiciliu, a fost urmare a persecuțiilor etnice la care aceasta a fost

supusă. A mai precizat recurenta, că în realitate, a fost vorba despre

evacuarea populației din localitatea Vîrnav - Hulișeu, județul Botoșani, în

județul Argeș, de către autoritățile române, ca urmare a înaintării trupelor

sovietice.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de aceste dispoziții legale, persoanele, cetățeni

români care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuții

etnice, din partea autorităților instaurate în România, fiind refugiate,

strămutate sau expulzate în altă localitate.

Din probele administrate în

cauză, rezultă că intimata-reclamantă nu se încadrează în vreuna dintre aceste

situații, evacuarea ei, din localitatea de domiciliu, fiind organizată de

autoritățile statului român, în cadrul unei operațiuni de protejare a populației,

ca urmare a înaintării trupelor sovietice, și pe teritoriul României, în

perioada celui de al doilea război mondial.

În aceste condiții, cum în

cauză nu s-a făcut dovada existenței unei persecuții etnice care să fi

determinat refugiul intimatei, împreună cu familia sa, Curtea urmează a admite

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 96 din 14

aprilie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2005.