ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2004, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4119 din 21 decembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 142 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza adresei oficiale a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, că, începând cu perioada 2 - 11 aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul Moldovei și Bucovinei, pe linia Iași - Pașcani - Suceava. instaurând în aceste zone, un regim de ocupație militară și determinând populația să se refugieze din localitățile de domiciliu, de teama persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând casarea ei și pe fond, respingerea acțiunii reclamantei. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele depuse de intimata-reclamantă, respectiv carnet de evacuat pe numele tatălui său și declarația notarială a martorului F.S., nu rezultă că refugiul ei din localitatea Frătăuții Noi, județul Suceava, în localitatea Pietroasa Mare, județul Lugoj, ambele situate pe teritoriul românesc, s-a datorat persecuțiilor etnice la care a fost supusă, fiind vorba în realitate, de o evacuare a populației, organizată de către autoritățile române, ca urmare a înaintării frontului sovietic.

Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiată de aceste dispoziții legale, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuții etnice din partea regimurilor instaurate în România, fiind refugiate, strămutate sau expulzate în altă localitate. Din probele administrate în cauză rezultă că intimata-reclamantă nu se încadrează în această situație, evacuarea ei din localitatea de domiciliu fiind organizată de autoritățile statului român, în cadrul unor operațiuni de protejare a populației, ca urmare a înaintării trupelor sovietice. De altfel, nici din actele depuse, nici din declarația de martor, nu rezultă că aceasta ar fi fost supusă vreunor persecuții etnice, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Față de considerentele expuse, Curtea urmează a admite prezentul recurs, a casa sentința atacată și pe fond, va respinge acțiunea reclamantei M.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 142 din 12 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.