ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 februarie 2004, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4119 din 21 decembrie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 142

din 12 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în baza adresei oficiale a Institutului de Istorie

„Nicolae Iorga”, că, începând cu perioada 2 - 11 aprilie 1944, trupele

sovietice au ocupat teritoriul Moldovei și Bucovinei, pe linia Iași - Pașcani -

Suceava. instaurând în aceste zone, un regim de ocupație militară și

determinând populația să se refugieze din localitățile de domiciliu, de teama

persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând casarea ei și pe

fond, respingerea acțiunii reclamantei.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele

depuse de intimata-reclamantă, respectiv carnet de evacuat pe numele tatălui

său și declarația notarială a martorului F.S., nu rezultă că refugiul ei din

localitatea Frătăuții Noi, județul Suceava, în localitatea Pietroasa Mare,

județul Lugoj, ambele situate pe teritoriul românesc, s-a datorat persecuțiilor

etnice la care a fost supusă, fiind vorba în realitate, de o evacuare a

populației, organizată de către autoritățile române, ca urmare a înaintării

frontului sovietic.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiată de aceste dispoziții legale, persoanele, cetățeni

români care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945 au suferit persecuții

etnice din partea regimurilor instaurate în România, fiind refugiate,

strămutate sau expulzate în altă localitate.

Din probele administrate în

cauză rezultă că intimata-reclamantă nu se încadrează în această situație,

evacuarea ei din localitatea de domiciliu fiind organizată de autoritățile

statului român, în cadrul unor operațiuni de protejare a populației, ca urmare

a înaintării trupelor sovietice. De altfel, nici din actele depuse, nici din

declarația de martor, nu rezultă că aceasta ar fi fost supusă vreunor

persecuții etnice, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Față de considerentele

expuse, Curtea urmează a admite prezentul recurs, a casa sentința atacată și pe

fond, va respinge acțiunea reclamantei M.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 142 din 12 mai

2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2005.