ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 768/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2004, reclamanta H.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1083 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 39 din 18 februarie 2004, prin care a admis acțiunea, a modificat hotărârea nr. 1083 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - aprilie 1945. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 2 - 11 aprilie, trupele sovietice au ocupat localitățile Dorohoi, Botoșani, Rădăuți, Solca, Suceava și Pașcani (inclusiv).

Suceava fiind și ea ocupată, a avut un regim de ocupație militară sovietică, iar la data de 20 august 1944, prin declanșarea operațiunii Iași - Chișinău, linia frontului româno-german-sovietic a fost străpunsă, trupele înaintând spre sud, această operațiune încheindu-se la data de 29 august 1944. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de H.V. Recurenta a susținut că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, din copia extras a registrului de refugiați din Moldova, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Olt, copiile actelor de stare civilă și declarațiile martorilor C.N.

și C.G., rezultă faptul că în perioada martie 1944 - aprilie 1945, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat datorită ordinelor de evacuare generală, din Botoșani, în comuna Fălciu, județul Olt. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 39 din 18 februarie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.