ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 2004, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1056 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 122 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza adresei emise de Institutul de Istorie N. Iorga, că, începând cu aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat teritoriul Moldovei și Bucovinei, pe linia Iași - Pașcani - Suceava, instituind în aceste zone, un regim de ocupație militară și determinând populația să se refugieze din localitatea de domiciliu, de teama persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând casarea ei și pe fond, respingerea acțiunii. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece din actele depuse, certificatul eliberat de Direcția Județeană Dîmbovița a Arhivelor Statului și declarația martorului O.C., a rezultat că evacuarea intimatei și a familiei sale din județul Dorohoi, în județul Dîmbovița, a fost organizată de către autoritățile române, pentru protejarea acestei populații, ca urmare a înaintării frontului sovietic, nefiind consecința unor persecuții etnice. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de aceste dispoziții legale, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 martie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții etnice din partea regimurilor instaurate în România, fiind refugiați, strămutați sau expulzați în altă localitate. Din probele administrate în cauză rezultă că intimata nu se încadrează în această categorie, evacuarea ei din localitatea de domiciliu fiind organizată de autoritățile statului român în cadrul unor operațiuni de protejare a populației, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în timpul operațiunilor militare. De altfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că intimata ar fi fost supusă unor persecuții etnice, așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Față de considerentele expuse, Curtea urmează a admite prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 122 din 5 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.