ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 1591 din 23 februarie 2004, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta M.X. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând anularea hotărârii nr. 1039 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și în consecință, acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru persoanele persecutate din motive etnice. În motivare, reclamanta a arătat că, în luna martie, anul 1944, a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia sa, din localitatea Dumeni, județul Botoșani, în satul Boțești, județul Dâmbovița, ca urmare a înaintării trupelor sovietice, în județele din nordul țării.

Prin sentința nr. 87 din 14 aprilie 2004, instanța învestită a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că strămutarea reclamantei nu s-a datorat unor persecuții din motive etnice, în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 189/2000. A mai reținut instanța, că în contextul istoric de la acea dată, Statul Român s-a preocupat de protejarea populației refugiate din zona de nord, în județele din centrul țării, situație în care s-au aflat și reclamanta, cu familia sa. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta M.X., cu motivarea că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, faptul refugierii sale, din motive etnice, în sensul că, plecarea sa și a familiei sale, a fost determinată de înaintarea frontului sovietic și pentru a evita consecințele războiului, în urma căruia a avut de suferit, mari pagube materiale.

Examinând actele cauzei, în raport cu motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. În cauză, strămutarea reclamantei nu a fost determinată de persecuții din motive etnice, ci s-a datorat unor evenimente de război, legate de înaintarea trupelor sovietice de ocupație. Astfel, în raport cu dispozițiile legale menționate, care prevăd expres și limitativ situațiile în care se acordă drepturile, se constată că în cauză, reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 189/2000, nefiind dovedită persecuția din motive etnice.

În consecință, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.X. împotriva sentinței nr. 87 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.