ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 59/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 104 din 5

ianuarie 2004, reclamantul C.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Botoșani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1048 din 7 noiembrie 2003 și să i

se recunoască calitatea de persoană refugiată, ca urmare a persecuțiilor etnice

și în consecință, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că împreună cu părinții săi, și anume, tatăl său, care era preot și

mama sa, care era învățătoare, s-au refugiat din dispoziția organelor

administrative legale, din comuna Hlipiceni, județul Botoșani, în localitatea Curtea

de Argeș, începând cu luna martie 1944 și până în luna aprilie 1944 și

consideră că acest refugiu a avut loc ca urmare a persecuțiilor etnice,

deoarece trupele sovietice ocupaseră nordul țării.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ, în baza art. 7 alin. (4) din Legea nr.

367/2001, prin sentința nr. 92 din 28 ianuarie 2004, a declinat competența de

soluționare a cauzei, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ.

Soluționând cauza, această

instanță, prin sentința civilă nr. 80 din 14 aprilie 2004, a respins ca

nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de C.C.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, persoanelor

refugiate/strămutate din motive etnice, ori în cauză reclamantul s-a refugiat

din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, respectiv

intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul

operațiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în

esență că împreună cu familia au fost refugiați și au suferit traume psihice,

materiale și umane, datorită măsurilor pripite și urgente dispuse de regimurile

politice și ororile celui de al doilea război mondial, că în ale situații

similare, Casa Județeană de Pensii Botoșani a acordat drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, inclusiv fratelui acestuia, C.G.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Este necontestat faptul că

reclamantul împreună cu întreaga familie, s-au refugiat în luna martie 1944,

din comuna Hlipiceni, județul Botoșani, în localitatea Curtea de Argeș, până în

aprilie 1944.

Potrivit dispozițiilor art. 2

din H.G. nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată în altă localitate,

în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În această categorie se

includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care

au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, tatăl

reclamantului, împreună cu familia, inclusiv reclamantul C.C., s-au refugiat în

localitatea Curtea de Argeș, datorită înaintării frontului sovietic, fiind incluși

în tabloul cu refugiați din 10 august 1944, întocmit de Prefectura județului

Argeș.

Din perspectiva istorică și ținând

cont de traumele psihice, materiale și umane la care a fost supusă populația

română, în perioada sus-menționată și având în vedere scopul reparatoriu al

Legii nr. 189/2000, instanța constată incidente dispozițiile acestei legi, și

pentru categoriile de refugiați și evacuați pentru motive de război.

Această soluție se impune,

având în vedere și soluționarea favorabilă a cererilor, de către chiar Casa Județeană

de Pensii Botoșani, pentru categorii similare.

Așa fiind și având în vedere

dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va

casa sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C., împotriva sentinței civile nr. 80 din 14 aprilie 2004, a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea reclamantului C.C.

Anulează hotărârea nr. 1048

din 7 noiembrie 2003 și obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie

1944 - 6 martie 1945 și se acordă drepturile cuvenite, începând cu data de 1

septembrie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.