ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 63/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 105 din 5 ianuarie 2004, reclamanta C.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1047 din 7 noiembrie 2003 și să i se recunoască calitatea de persoană refugiată, ca urmare a persecuțiilor etnice și ca atare, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu părinții săi, și anume, tatăl său, care era preot și mama sa, care era învățătoare, s-au refugiat din dispoziția organelor administrative legale, din comuna Hlipiceni, județul Botoșani, în localitatea Curtea de Argeș, începând cu luna martie 1944 și până în luna aprilie 1945 și consideră că acest refugiu a avut loc ca urmare a persecuțiilor etnice, deoarece trupele sovietice ocupaseră nordul țării. Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, în baza art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001, prin sentința nr. 92 din 28 ianuarie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Soluționând cauza, această instanță, prin sentința civilă nr. 81 din 14 aprilie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de C.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, persoanelor refugiate/strămutate, din motive etnice, ori în cauză, reclamanta s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, respectiv intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență, că împreună cu familia au fost refugiați și au suferit traume psihice, materiale și umane, datorită măsurilor pripite și urgente dispuse de regimurile politice și ororile celui de al doilea război mondial, că în ale situații similare, Casa Județeană de Pensii Botoșani a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, inclusiv fratelui acesteia, C.G. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Este necontestat faptul că reclamanta, împreună cu întreaga familie, s-au refugiat în luna martie 1944, din comuna Hlipiceni, județul Botoșani, în localitatea Curtea de Argeș, până în aprilie 1944. Potrivit dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G.

nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, tatăl reclamantei, împreună cu familia, inclusiv reclamanta C.I., s-au refugiat în localitatea Curtea de Argeș, datorită înaintării frontului sovietic, fiind incluși în tabloul cu refugiați din 10 august 1944, întocmit de Prefectura județului Argeș.

Din perspectiva istorică și ținând cont de traumele psihice, materiale și umane la care a fost supusă populația română, în perioada sus-menționată și având în vedere scopul reparatoriu al Legii nr. 189/2000, instanța constată incidente dispozițiile acestei legi, și pentru categoriile de refugiați și evacuați pentru motive de război. Această soluție se impune, având în vedere și soluționarea favorabilă a cererilor, de către chiar Casa Județeană de Pensii Botoșani, pentru categorii similare. Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I., împotriva sentinței civile nr. 81 din 14 aprilie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei. Anulează hotărârea nr. 1047 din 7 noiembrie 2003 și obligă pârâta, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 și se acordă drepturile, cu începere de la 1 septembrie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.