ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8913/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 205/E din 6 ianuarie 2004,

la Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta H.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Botoșani, anularea hotărârii nr. 1054 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care i s-a

respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru

persoanele persecutate pe motive etnice.

Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, verificându-și competența materială de soluționare a cauzei, în

raport cu dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001, a constatat că

această competență revine Curții de Apel Suceava și prin sentința nr. 79 din 27

ianuarie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea acestei

instanțe.

Soluționând cauza în fond, Curtea de Apel Suceava a

pronunțat sentința nr. 82 din 14 aprilie 2004, prin care a respins ca nefondată,

acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin hotărârea

contestată, comisia a respins cererea reclamantei, cu motivarea că nu s-a

dovedit că strămutarea a avut loc ca urmare a persecuției din motive etnice.

Prin O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, s-a prevăzut acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate pe

motive etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945; recurenta însă, a fost strămutată cu familia

sa, ca urmare a unor evenimente de război, legate de pătrunderea trupelor

sovietice, pe teritoriul țării, instanța reținând că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând

pentru nelegalitate soluția instanței și invocând motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, reclamanta a învederat că noțiunea de persoană

strămutată din motive etnice, conform art. 2 din Norme, include și categoria de

persoane care au avut de suferit consecințele ocupării teritoriului, de către

trupele militare, cum este cazul strămutării sale, împreună cu familia, din

județul Botoșani, ocupat de trupele sovietice și având regim de ocupație militară,

astfel cum rezultă din adresa eliberată de Institutul de Istorie „Nicolae

Iorga”.

Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs, Curtea

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții din motive etnice.

În cauză, strămutarea reclamantei și a familiei sale nu a

fost determinată de persecuții etnice, ci s-a datorat înaintării trupelor

sovietice de ocupație.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale menționate, care

prevăd expres situațiile pentru care se face aplicarea legii, rezultă că voința

legiuitorului este aceea ca numai persoanele prevăzute la art. 1 din lege, să

fie considerate persecutate etnic și în consecință, să beneficieze de

drepturile prevăzute de această lege.

Față de cele ce preced, Curtea constată că sentința atacată

este legală, urmând ca prezentul recurs să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.E.

împotriva sentinței civile nr. 82 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.