ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 727 din 26 ianuarie 2004, reclamanta L.T. a solicitat în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1055

din 7 noiembrie 2003, în sensul de a i se stabili calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, de pe urma defunctului ei soț, L.G.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în luna martie 1944, soțul său, L.G., împreună cu

familia, a fost obligat să se refugieze din localitatea Cotușca, județul Botoșani,

în localitatea Mătăsaru, județul Dâmbovița.

Prin sentința nr. 22 din 11

februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta L.T.,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit susținerile din

acțiune, în sensul că în certificatul eliberat de Direcția Județeană Dâmbovița

a Arhivelor Naționale nu este nominalizat și fostul ei soț, L.G.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, L.T., care a motivat că soțul său L.G. a fost

obligat să se refugieze împreună cu familia, din comuna Cotușca, județul Botoșani,

în comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița.

Recursul este întemeiat.

În fapt, contestatoarea, în

calitate de soție urmașă după defunctul L.G., solicită acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Din analiza actelor depuse

la dosar rezultă că în luna martie 1944, defunctul L.G., împreună cu familia sa,

a fost forțat să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cotușca, județul

Botoșani, în localitatea Mătăsaru, județul Dâmbovița.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Rezultă din probele

dosarului, că soțul reclamantei a fost refugiat din motive etnice, situație în

care reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Având în vedere

considerentele prezentate, urmează ca recursul să fie admis, casată sentința

atacată și pe fond, admisă acțiunea formulată de L.T.

Va fi anulată hotărârea nr. 1055

din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și obligată

pârâta să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

L.T. împotriva sentinței civile nr. 22 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 1055

din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Obligă pârâta să acorde

reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2

martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.