Decizia nr. 3912/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 2 februarie 2004, reclamantul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9752 din 18 decembrie 2003, prin care i-a fost respinsă, de către pârâtă, cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, acesta a arătat că la sfârșitul lunii martie 1944 a fost strămutat, împreună cu familia, din orașul Botoșani, în orașul Pitești, urmare a pătrunderii Armatei Sovietice în Moldova de Nord.

A mai arătat reclamantul că, în condițiile ocupației, casa familiei sale a fost distrusă, iar întoarcerea în localitatea de domiciliu nu a fost posibilă decât în iunie 1945. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 396 din 25 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9752/9103 din 18 decembrie 2003 a Casei de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, încadrarea în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, susținând că, în mod greșit, s-a acordat intimatului-reclamant, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece județul Botoșani nu a avut statutul de teritoriu cedat în perioada 1940 – 1945. Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, cetățenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, au fost persecutați pe motive etnice. Ori, intimatul a dovedit atât împrejurarea că a fost strămutat din orașul Botoșani, împreună cu familia, cât și faptul, - dovedit cu adresa Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, că teritoriu Moldovei de Nord și Bucovinei au avut regim de ocupație militară în perioada aprilie 1944 – martie 1945. De altfel, recurenta însăși a dispus reexaminarea cererii intimatului, emițând o nouă decizie – nr. 266 din 13 mai 2004 – prin care a recunoscut încadrarea situației acestuia, în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, înscris depus de intimat în dosarul de recurs.

Față de considerentele expuse, urmează a se respinge cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2004.