ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 936/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

august 2000, reclamanta, SC E.H. SRL București, a chemat în judecată pe pârâta,

SC D.C.S. SRL Oradea, pentru a fi obligată la plata sumei de 145.098.800 lei,

reprezentând prețul produselor livrate pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, în baza comenzii pârâtei, a livrat acesteia mai multe cantități de

produse petroliere, dar beneficiara acestor mărfuri nu a decontat

contravaloarea lor.

Prin sentința civilă nr. 118 din 8

februarie 2001, Tribunalul Bihor a respins acțiunea reclamantei, reținând că

pârâta a achitat prețul produselor, iar cheltuielile de judecată nu sunt

datorate atâta timp, cât nu s-a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel societatea comercială reclamantă, iar prin decizia nr. 417 din 18

septembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis apelul și a schimbat hotărârea

tribunalului, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 9.400.928 lei

cheltuieli de judecată.

Cu actul înregistrat la 29 octombrie

2001, pârâta SC D.C.S. SRL Oradea a formulat recurs împotriva acestei decizii,

susținând că, în mod greșit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată,

deoarece a achitat prețul la primul termen de judecată (motiv prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.).

Recursul pârâtei este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 275

C. proc. civ., pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Din actele dosarului rezultă că

pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la plata prețului produselor în

litigiu, deoarece, la 6 aprilie 2000, răspunzând unei adrese a reclamantei, a comunicat

acesteia modul în care înțelege să achite suma de 145.098.800 lei ce formează

obiectul pricinii.

Pe de altă parte, în mod justificat

s-a reținut de către instanța de apel împrejurarea că plata prețului produselor

nu s-a făcut la primul termen, ci cu trei ordine de plată succesive, depuse în

copie la dosarul de fond, respectiv, O.P. nr. 112 din 31 august 2000, 128 din

20 octombrie 2000 și 129 din 24 octombrie 2000.

În această situație, în mod corect a

fost reținută culpa procesuală a pârâtei, iar recursul va fi respins, conform art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D.C.S. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 417 A-C din 18 septembrie 2001 a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 martie 2004.