ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2003

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 542 din 5 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (două fapte) a fost condamnat inculpatul I.Ș. la două pedepse de câte 7 ani închisoare. S-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 800.000 lei. S-a luat act că, părțile vătămate B.M.I. și D.N. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 2 aprilie 2002, inculpatul în timp ce se afla într-un bar situat pe str. Iiriceanu Ion, le-a deposedat prin violență pe părțile vătămate B.M.

și D.N., de câte o haină din piele. După săvârșirea faptelor, inculpatul a aruncat una dintre geci care era uzată, iar pe cealaltă a vândut-o în Târgul Vitan unei persoane necunoscute pentru suma de 800.000 lei. Această sentință penală a fost atacată cu apel de inculpatul I.Ș. care a criticat-o sub aspectul greșitei individualizări. Prin decizia penală nr. 361 din 4 iulie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat, reținând în considerente că s-a dat o încadrare juridică corectă faptelor și s-a făcut o individualizare a pedepsei cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul. Prin motivele formulate oral, s-a susținut, în esență, netemeinica hotărârilor referitoare la pedeapsa aplicată care este excesiv de severă, în raport de datele ce caracterizează pe inculpat.

În susținerea criticii a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dispoziții legale în raport de care va fi examinată și critica formulată, constatându-se însă a fi nefondată. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fond a evaluat în egală măsură atât împrejurările concrete în care au fost comise activitățile infracționale, cât și datele personale ale inculpatului. Acționând cu violență pentru deposedarea celor două părți vătămate de hainele din piele, inculpatul a comis în concurs două infracțiuni complexe și calificate de tâlhărie. Împrejurarea că activitățile materiale infracționale s-au derulat într-un bar, loc public, atrag o încadrare juridică calificată a faptelor și desigur o răspundere penală accentuată.

Pe de altă parte, chiar dacă recurentul inculpat a avut o conduită procesuală sinceră, nu pot fi ignorate multiplele condamnări pentru fapte de aceiași natură care denotă o periculozitate sporită a inculpatului. În acest context, de fapt și de drept, pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate se înscriu în limitele legale, reflectând pericolul faptelor și făptuitorului. Neconstatându-se motive care să justifice reducerea pedepselor până la limita minimă legală, se constată că, recursul declarat de inculpat este nefondat și se va respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa principală aplicată detenția preventivă la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul I.Ș. împotriva deciziei penale nr. 361 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 mai 2002 la 24 martie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.