ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3975/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 542 din 5

iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2) lit.

e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (două fapte) a fost condamnat

inculpatul I.Ș. la două pedepse de câte 7 ani închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 800.000 lei.

S-a luat act că, părțile vătămate

B.M.I. și D.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această soluție,

pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație

de fapt:

La data de 2 aprilie 2002,

inculpatul în timp ce se afla într-un bar situat pe str. Iiriceanu Ion, le-a deposedat

prin violență pe părțile vătămate B.M. și D.N., de câte o haină din piele.

După săvârșirea faptelor, inculpatul

a aruncat una dintre geci care era uzată, iar pe cealaltă a vândut-o în Târgul

Vitan unei persoane necunoscute pentru suma de 800.000 lei.

Această sentință penală a fost

atacată cu apel de inculpatul I.Ș. care a criticat-o sub aspectul greșitei

individualizări.

Prin decizia penală nr. 361 din 4

iulie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat,

reținând în considerente că s-a dat o încadrare juridică corectă faptelor și

s-a făcut o individualizare a pedepsei cu respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Prin motivele formulate oral, s-a

susținut, în esență, netemeinica hotărârilor referitoare la pedeapsa aplicată

care este excesiv de severă, în raport de datele ce caracterizează pe inculpat.

În susținerea criticii a fost

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., dispoziții legale în raport de care va fi examinată și critica

formulată, constatându-se însă a fi nefondată.

În considerarea dispozițiilor art.

72 C. pen., instanța de fond a evaluat în egală măsură atât împrejurările

concrete în care au fost comise activitățile infracționale, cât și datele

personale ale inculpatului.

Acționând cu violență pentru

deposedarea celor două părți vătămate de hainele din piele, inculpatul a comis

în concurs două infracțiuni complexe și calificate de tâlhărie.

Împrejurarea că activitățile

materiale infracționale s-au derulat într-un bar, loc public, atrag o încadrare

juridică calificată a faptelor și desigur o răspundere penală accentuată.

Pe de altă parte, chiar dacă

recurentul inculpat a avut o conduită procesuală sinceră, nu pot fi ignorate

multiplele condamnări pentru fapte de aceiași natură care denotă o

periculozitate sporită a inculpatului.

În acest context, de fapt și de

drept, pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate se înscriu în limitele

legale, reflectând pericolul faptelor și făptuitorului.

Neconstatându-se motive care să

justifice reducerea pedepselor până la limita minimă legală, se constată că,

recursul declarat de inculpat este nefondat și se va respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa principală aplicată detenția preventivă la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.Ș. împotriva deciziei penale nr. 361 din 4 iulie  2003 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 mai 2002 la 24 martie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.