ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3689/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 11 februarie 2003,

Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.I. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 6 decembrie 2002, la zi și a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 117 C. pen., a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

A luat act că partea vătămată N.P.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care

300.000 lei onorariul avocat oficiu.

A reținut instanța că la 5 decembrie

2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul, împreună cu un prieten neidentificat

se întorceau de la bar și se aflau pe str. Răscoala din 1907. La un moment dat

inculpatul a grăbit pasul și apropiindu-se de partea vătămată N.P., a lovit-o

de mai multe ori, smulgându-i totodată și geanta, după care a fugit, fiind

urmat de prietenul său.

Inculpatul a fost imobilizat în

final de martorii C.P.M. și A.S.A.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul, a declarat apel criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei,

având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, a recunoscut și

regretat fapta.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat și îl

respinge prin decizia penală nr. 173 din 1 aprilie 2003.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, criticând-o sub același aspect, respectiv individualizarea

pedepsei.

Curtea, examinând cauza în raport de

motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol,

constată că recursul este nefondat.

Pedeapsa aplicată este

corespunzătoare criteriilor prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen.,

instanțele având în vedere și aspectele invocate de inculpat, respectiv

sinceritatea pe parcursul procesului penal și faptul că prejudiciul a fost

recuperat, motiv pentru care s-au și aplicat circumstanțe prevăzute de art. 74

și art. 76 C. pen.

În consecință, nu se impune

reindividualizarea pedepsei, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei

penale nr. 173 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel București să fie respins ca

nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 1 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 decembrie 2002, la 11

septembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.