ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3689/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 11 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 6 decembrie 2002, la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. A luat act că partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei onorariul avocat oficiu.

A reținut instanța că la 5 decembrie 2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul, împreună cu un prieten neidentificat se întorceau de la bar și se aflau pe str. Răscoala din 1907. La un moment dat inculpatul a grăbit pasul și apropiindu-se de partea vătămată N.P., a lovit-o de mai multe ori, smulgându-i totodată și geanta, după care a fugit, fiind urmat de prietenul său. Inculpatul a fost imobilizat în final de martorii C.P.M. și A.S.A. Împotriva acestei sentințe, inculpatul, a declarat apel criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, a recunoscut și regretat fapta. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea constată că apelul este nefondat și îl respinge prin decizia penală nr. 173 din 1 aprilie 2003. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub același aspect, respectiv individualizarea pedepsei. Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., instanțele având în vedere și aspectele invocate de inculpat, respectiv sinceritatea pe parcursul procesului penal și faptul că prejudiciul a fost recuperat, motiv pentru care s-au și aplicat circumstanțe prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

În consecință, nu se impune reindividualizarea pedepsei, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel București să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 173 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 decembrie 2002, la 11 septembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2003.