ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3526/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 11

februarie 2004, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul C.A. la 7 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., s-a dedus prevenția de la 2 octombrie 2003 și s-a menținut starea

de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că la 28 septembrie 2003, aflându-se la bâlciul organizat

în municipiul Fetești a aplicat o lovitură de cuțit în abdomen părții vătămate

B.N.

Lovitura i-a produs acestuia o plagă

prin înjunghiere supraxifoidian cu penetrație abdominală și plagă minimă ficat,

necesitând pentru vindecare 30-40 zile îngrijiri medicale, iar viața i-a fost

pusă în primejdie.

Apelul inculpatului a fost respins,

ca nefondat, de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 220 din 29

martie 2004.

Împotriva deciziei, inculpatul a

declarat recurs, invocând starea de legitimă apărare, iar în subsidiar,

redozarea pedepsei.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins.

Din examinarea probelor dosarului nu

rezultă că inculpatul a fost atacat cu un cuțit de partea vătămată, iar

lovitura sa a fost aceea de apărare a integrității sale corporale sau vieții.

Martorul M.M. a văzut momentul

agresării, iar martorul G.I. care i-a dat primul ajutor părții vătămate, nu a

sesizat prezența unui cuțit cu care să fi fost agresat inculpatul.

În consecință, nu se poate reține că

fapta a fost comisă în condițiile art. 44 C. pen., pentru a se apăra de un atac

material, direct, injust și de neînlăturat.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 7

ani închisoare, corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72

C. pen., și este în limitele prevăzute de lege.

S-a avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii, de violență, împrejurările săvârșirii faptei,

cât și persoana inculpatului.

Cum alte motive susceptibile a fi

examinate din oficiu, în favoarea inculpatului nu sunt, hotărârea urmează a fi

menținută, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce timpul arestării

preventive conform art. 381 C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.A. împotriva deciziei nr. 220/ A din 29 martie  2004 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută reținerea și arestarea

preventivă a inculpatului de la 02 octombrie 2003 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.