ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1060/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1089 din 11 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2969/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.V. la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-i-se prevenția acestuia de la data de 29 ianuarie 2003 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.350.000 lei cu titlul de despăgubiri către partea civilă Șt.G. A mai fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 27 ianuarie 2003, în jurul orelor 18,00, inculpatul, însoțit de fratele său, T.I. a observat pe partea vătămată Șt.G. care era în stare de ebrietate. După ce l-a urmărit până pe o stradă situată în apropiere, l-a lovit din spate cu pumnul în cap și i-a sustras din buzunarul din spate al pantalonilor suma de 1.350.000, bani pe care i-a cheltuit apoi. În apel, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 739/ A din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pentru reducerea pedepsei aplicate. Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

El reiterează același motiv prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Instanțele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor generale de aplicare a pedepsei ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și de datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită relativ sinceră), cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei corespunzând scopului coercitiv-educativ astfel cum e prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 739 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 ianuarie 2003 până la 24 februarie 2004. Obligă inculpatul la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2004.