ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2004

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 888 din 13 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)  lit. a), b) C.pen.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării

preventive cu începere de la 17 iulie 2003, la zi.

Totodată,

inculpatul a fost obligat să plătească suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile

către partea civilă P.I.N.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență că, la data de

13 iulie 2003, minorul P.I.N. a fost acostat pe stradă de două persoane,

printre care  și inculpatul D.C. care l-au   dus într-un loc  mai retras și sub

amenințarea unui cuțit i-au cerut lănțișorul cu o cruciuliță și întrucât

victima le-a solicitat restituirea bunului, aceasta a fost lovită cu pumnul în

față.

După

sustragerea lănțișorului, inculpatul i-a cerut victimei și bicicleta cu care se

deplasase la cumpărături și la refuzul acesteia a lovit-o cu pumnul în cap,

cauzându-i dezechilibrarea și căderea. În continuare, partea vătămată a fost

amenințată cu cuțitul, impunându-i-se să plece din locul respectiv, ceea ce

minorul a și făcut.

Bicicleta

a fost vândută de agresori  cu suma de 1.000.000 lei pe care au împărțit-o în

mod egal.

Ulterior,

la data  de 17 iulie 2003, inculpatul a fost identificat de partea vătămată și

mama sa,  fiind sesizate organele de poliție care l-au reținut pe autor

(referitor la cel de al doilea participant la infracțiunea de tâlhărie, numitul

M., cauza a fost disjunsă în vederea indentificării și cercetării acestuia).

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate,

procesului-verbal de depistare, procesului-verbal de conducere în teren,

planșelor foto, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 679/A din 12 noiembrie

2003, a respins apelul formulat de  inculpat împotriva sentinței penale nr. 888

din 13  octombrie 2003, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii instanței de

fond.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o tot pentru netemeinicie,

solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

nu este fondat.

Instanțele,

de fond și de apel, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului , încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă

în textul de lege menționat.

Referitor

la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârile au fost criticate de

inculpat, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72

C.pen., ținându-se seama de pericolul social concret al faptei săvârșite și de

datele ce caracterizează persoana făptuitorului, comiterea infracțiunii în

condițiile de loc și de timp arătate (într-un loc public, de două persoane

împreună, sub amenințarea unui cuțit).

Consecințele

acestei fapte (nu numai materiale, dar și urmările psihice suferite de un copil

în vârstă de 14 ani) relevă un pericol social ridicat.

Cu

privire la persoana inculpatului, din probele administrate rezultă că acesta

are antecedente penale, fiind condamnat în minorat la pedepse privative de

libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie.

Împrejurarea

că inculpatul a fost sincer, a recunoscut  infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată, nu poate constitui un motiv pentru recunoașterea în

favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.pen.,

instanțele reținând acest aspect ca un element ce a determinat aplicarea

pedepsei minime prevăzute de textul sancționator.

În

raport de considerentele expuse, pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit, apare

ca bine dozată, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.proc.pen.

Se va

computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.

împotriva deciziei penale

nr. 679/A din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Compută prevenția de la

17 iulie 2003 la 30 ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi  30 ianuarie  2004.