ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1336

din 20 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în temeiul art.

334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului O.R. din trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și o infracțiune de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.

20 C. pen., raportată la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 99 și urm C. pen., în

două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

(pct. 1 și 3 din rechizitoriu), o infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (fapta de la pct. 4

din rechizitoriu ) și o infracțiune de tentativă la furt calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e)

C. pen. (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu), toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., art. 99 și urm. C. pen.

Astfel, a fost condamnat

inculpatul O.R. la două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 –

art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen. și la o

pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 99 și urm.

C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele patru pedepse aplicate inculpatului,

acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Conform art. 350, raportat

la art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului.

S-a computat din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 1 iulie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat în

solidar cu părțile responsabile civilmente O.M. și O.V. la 3.000.000 lei

despăgubiri către partea civilă P.V.I.

S-a luat act că părții

vătămate Ș.D.G., B.A.L. și I.R. nu s-au constituit părți civile în procesul

penal.

Conform art. 118 lit. d) C.

pen., s-au confiscat de la inculpat 990.000 lei și 800.000 lei dobândite de

acesta prin infracțiuni.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 11 aprilie 2004 (în ziua

de Paști), în jurul orei 18,00, inculpatul O.R. prin amenințare și violență,

trântind la pământ partea vătămată Ș.D.G. în vârstă de 12 ani ce se plimba cu o

bicicletă nouă pe str. Vlădeasa din București, a furat această bicicletă,

primită cadou în aceeași zi de minorul parte vătămată. Inculpatul a vândut

bicicleta lui C.A. cu suma de 990.000 lei. În cursul urmăririi penale,

bicicleta a fost recuperată și predată părții vătămate.

în jurul orei 18,40, inculpatul O.R. a fost surprins de proprietar și vecinii

lui în timp ce încerca să fure bicicleta aparținând părții vătămate B.A.L. de

pe balconul locuinței părții vătămate.

inculpatul O.R. a abordat-o pe partea vătămată I.R. de 14 ani în fața blocului

de pe str. Valea Călugărească sector 6, a lovit-o cu pumnul în piept, a dat-o

jos de pe bicicletă și i-a luat bicicleta pe care a vândut-o soților M.E. și M.P.

pentru suma de 800.000 lei.

În cursul urmăririi penale

bicicleta a fost recuperată și predată părții vătămate.

inculpatul O.R., împreună cu „M.Ț.”, netrimis în judecată, i-au cerut minorului

P.I., de 14 ani, care se juca în spatele blocului din str. Gârleni sector 6 să

le aducă telefonul mobil de acasă. Minorul s-a conformat, a adus telefonul

mobil, l-a „împrumutat” inculpatului să vorbească la el, după care a refuzat

să-l restituie. La insistențele părții vătămate de a restitui telefonul,

inculpatul a strâns-o de gât, după care s-a îndepărtat și mai târziu a vândut

telefonul furat prin violență cu 1.600.000 lei martorului N.C.M.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru pedeapsa aplicată pe care o

consideră prea severă.

Prin decizia penală nr. 875/

A din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 4003/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul O.R. împotriva sentinței penale nr. 1336 din 20

octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

4623/2004. S-a computat prevenția inculpatului de la 1 iulie 2004 la zi. S-a

menținut starea de arest. A fost obligat apelantul la 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, din care

400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a suportat de Ministerul Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că tribunalul a reținut o stare de fapt

corespunzătoare probelor administrate, a dat o legală încadrare juridică

faptelor și a făcut o justă individualizare a pedepsei.

Astfel, potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de inculpatul minor, un

infractor perseverent care atacă în general persoane neajutorate, în special

copii, s-au reținut circumstanțe atenuante.

În aceste condiții pedeapsa

a fost calculată sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare inculpat

în parte.

A reduce și mai mult pedepsele

aplicate în cauza de față, văzând periculozitatea infractorului ar însemna

ducerea în derizoriu a scopului și a nesocoti criteriile legale de

individualizare de la art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termenul legal, inculpatul minor O.R., fără a arăta în

scris motivele. Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea

pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a aplicării

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Examinând recursul declarat

de inculpatul minor O.R. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului minor ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și

temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, în

ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului minor în săvârșirea

faptelor comise, fiind corect schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor

pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracțiunile menționate, în

raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că,

în cauză, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

stabilindu-se că faptele inculpatului de la pct. 1 și pct. 3, constând în

sustragerea a două biciclete, aparținând părților vătămate Ș.D.G. și I.R., prin

întrebuințarea de acte de violență fizică și respectiv de amenințare, în locuri

publice, în sensul dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen., aceea de la pct. 4,

respectiv de sustragere, prin întrebuințarea de amenințări, într-un loc public,

în sensul dispozițiilor art. 152 lit. a) C. pen. și împreună cu o altă persoană

a unui telefon mobil ce aparținea părții vătămate P.V.I., precum și fapta de la

pct. 2, de încercare de a sustrage o bicicletă aflată într-un loc public, în

sensul prevederilor art. 152 lit. a) C. pen., executarea hotărârii

infracționale fiind întreruptă, independent de voința autorului, prin

intervenția părții vătămate B.A.L. și a vecinilor acesteia, în concurs real și

săvârșite în timpul minorității, întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului

minor, prin schimbarea încadrării juridice inițiale.

De asemenea, sub aspectul

individualizării sancțiunii aplicate inculpatului minor, a felului acesteia, a

cuantumurilor, în raport cu fiecare faptă comisă, a modalității de executare,

instanța de apel a apreciat just că în cauză, prima instanță a făcut o corectă

adecvare cauzală, mai întâi a dispozițiilor art. 100 C. pen. și apoi ale art. 72

C. pen., avându-se în vedere, gradul de pericol social în concret al faptelor

comise, circumstanțele reale, respectiv faptele au fost săvârșite asupra unor

copii, dar și cele personale ale inculpatului minor, starea fizică bună, dezvoltarea

intelectuală modestă, absolvind doar șase clase, după care a abandonat

cursurile școlare, conduita sa anterioară, în sensul că a creat permanent

probleme familiei și vecinilor, determinând de mai multe ori intervenția

poliției, fiind sancționat administrativ de trei ori pentru fapte de furt

calificat, numărul mare de fapte comise, valoarea medie a prejudiciului,

parțial recuperat, atitudinea cooperantă și sinceră pe parcursul procesului

penal.

Mai mult, s-a dat relevanță

distinctă circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și

regimului sancționator corespunzător stipulat de art. 76 C. pen., fiind

coborâte sub minimul special cuantumurile pedepselor aplicate și în mod

diferențiat, inculpatului minor, urmând ca pedeapsa rezultantă, cea mai grea să

fie executată în regim de detenție.

Astfel, în mod corect s-a

considerat că numai prin pedeapsa aplicată, în modalitatea de executare

menționată se pot îndeplini scopurile pedepsei, respectiv, educativ și de

exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului minor față de comiterea

de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte nu poate reține critica recurentului inculpat minor,

în sensul greșitei individualizări a pedepsei, având drept consecință,

reducerea acesteia, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.

pen., deoarece în cauză criteriile legale cuprinse în conținutul prevederilor art.

100 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere în mod plural, dându-li-se o

adecvare cauzală concretă, iar prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., li s-a

dat eficiență, nefiind incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., astfel că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și

temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificându-se

decizia atacată, Înalta Curte nu a constatat existența vreunui caz de casare ce

s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Față de aceste considerente,

înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei

penale nr. 875/ A din 18 noiembrie 2004 a Curții d Apel București, secția a II-a

penală.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2004 la 6

ianuarie 2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare

statului, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei penale nr. 875/ A din

18 noiembrie 2004 a Curții d Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2004 la 6 ianuarie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.