ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4799/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 536 din 2

mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.M.,

la:

- 3 pedepse de câte 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 5

ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 8

septembrie 2005, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.,

a constatat prejudiciul acoperit prin restituire în natură față de partea

vătămată N.L. și a luat act că partea vătămată F.F. nu s-a constituit parte

civilă.

Diferit, inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile M.I. suma de 5.000.000 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri

civile, iar statului, în temeiul art. 191 C. proc. pen., suma de 4.000.000 lei

(ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

jurul orelor 11,00, minorul F.G., în vârstă de 10 ani, însoțit de prietenul

său, L.F., se plimba cu bicicleta în Complexul Sportiv L.M. Inculpatul, care se

afla în preajmă, s-a apropiat de cei doi și i-a cerut părții vătămate F.G.,

bicicleta pentru a se plimba.

La refuzul părții vătămate,

inculpatul l-a împins, după care i-a luat bicicleta cu care a plecat.

Ulterior, inculpatul a vândut

bicicleta unei persoane necunoscute cu suma de 500.000 lei.

inculpatul se afla în același Complex Sportiv L.M. unde a acostat pe partea

vătămată M.I. căruia i-a cerut bicicleta cu care se plimba. Întrucât partea

vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului, acesta a lovit-o, după

care i-a luat bicicleta cu care a plecat. Bicicleta sustrasă a fost vândută

numitului I.M. cu suma de 500.000 lei, iar acesta, la rândul său, a vândut-o

unei persoane necunoscută.

orele 8,00, în timp ce se afla în Complexul Sportiv L.M. inculpatul l-a

deposedat pe minorul N.M., în vârstă de 12 ani, de rucsacul pe care îl avea

asupra lui, prin amenințare cu bătaia.

În aceeași zi, inculpatul a fost

identificat, imobilizat și predat organelor de poliție de către numiții P.C. și

V.V.

Rucsacul a fost găsit asupra

inculpatului și restituit părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul D.M., pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa

aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia, prin

reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 476/

A din 14 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M.,

pe care l-a obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru

apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, la zi, durata arestării preventive.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că „prima instanță a stabilit în mod complet situația

de fapt, a dat o corectă calificare juridică faptelor și a stabilit vinovăția

în sarcina inculpatului conform probelor administrate în cauză”.

Cu privire la motivul de casare

invocat, greșita individualizare a pedepsei, s-a arătat că nu este întemeiat,

având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit un număr de trei infracțiuni de

tâlhărie și a avut o atitudine oscilantă în fața organelor de urmărire penală,

iar pedepsele aplicate atât pentru fiecare infracțiune în parte cât și pedeapsa

rezultantă, de executat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege

incriminatorii.

De faptul că inculpatul este

infractor primar, că nu este școlarizat, este tânăr și fără antecedente penale,

instanța de fond a ținut seama în procesul de individualizare a pedepselor

care, așa cum s-a mai arătat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de

lege în baza cărora a fost condamnat.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita individualizare a

pedepselor pe care le consideră prea severe, solicitând reducerea lor, prin

reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, constând în aceea că este

tânăr, nu are antecedente penale, are un grad redus de cultură, a recunoscut și

regretat faptele, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul D.M.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și au dat

o încadrare juridică corespunzătoare faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În ce privește pedeapsa aplicată,

motiv de casare invocat de inculpat, se constată că a fost just

individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C. pen. La dozarea

fiecărei pedepse în parte dar și la stabilirea pedepsei de executat instanțele

au ținut seama, în mod echilibrat, atât de pericolul social al faptelor,

constând în aceea că prin întrebuințarea de violență, într-un interval scurt de

timp, 31 august 2005 – 8 septembrie 2005, a deposedat, într-un loc public și

des frecventat, Complexul Sportiv L.M., trei persoane, dintre care două minore

de bunurile pe care le aveau asupra lor, pe care apoi le-a valorificat, dar și

de datele ce caracterizează persoana sa și anume lipsa antecedentelor penale și

conduita procesuală relativ sinceră avută, toate aceste din urmă elemente

regăsindu-se în pedepsele aplicate și respectiv pedeapsa de executat care au

fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatoare, fără însă ca

în contextul săvârșirii faptelor să poată fi reținute drept circumstanțe

atenuante. Pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, 5 ani închisoare,

constituie un minim necesar pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen.

Pentru considerentele ce preced,

având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.M. este nefondat și

a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva

deciziei penale nr. 476/ A din 14 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii

și arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 16 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.