ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4799/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 536 din 2 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.M., la: - 3 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani închisoare. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 8 septembrie 2005, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a constatat prejudiciul acoperit prin restituire în natură față de partea vătămată N.L. și a luat act că partea vătămată F.F. nu s-a constituit parte civilă. Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.I. suma de 5.000.000 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile, iar statului, în temeiul art. 191 C. proc. pen., suma de 4.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: 1. La data de 31 august 2005, în jurul orelor 11,00, minorul F.G., în vârstă de 10 ani, însoțit de prietenul său, L.F., se plimba cu bicicleta în Complexul Sportiv L.M. Inculpatul, care se afla în preajmă, s-a apropiat de cei doi și i-a cerut părții vătămate F.G., bicicleta pentru a se plimba.

La refuzul părții vătămate, inculpatul l-a împins, după care i-a luat bicicleta cu care a plecat. Ulterior, inculpatul a vândut bicicleta unei persoane necunoscute cu suma de 500.000 lei. 2. În ziua de 3 septembrie 2005, inculpatul se afla în același Complex Sportiv L.M. unde a acostat pe partea vătămată M.I. căruia i-a cerut bicicleta cu care se plimba. Întrucât partea vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului, acesta a lovit-o, după care i-a luat bicicleta cu care a plecat. Bicicleta sustrasă a fost vândută numitului I.M. cu suma de 500.000 lei, iar acesta, la rândul său, a vândut-o unei persoane necunoscută. 3. La data de 8 septembrie 2005, orele 8,00, în timp ce se afla în Complexul Sportiv L.M.

inculpatul l-a deposedat pe minorul N.M., în vârstă de 12 ani, de rucsacul pe care îl avea asupra lui, prin amenințare cu bătaia. În aceeași zi, inculpatul a fost identificat, imobilizat și predat organelor de poliție de către numiții P.C. și V.V. Rucsacul a fost găsit asupra inculpatului și restituit părții vătămate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M., pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 476/ A din 14 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, la zi, durata arestării preventive. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „prima instanță a stabilit în mod complet situația de fapt, a dat o corectă calificare juridică faptelor și a stabilit vinovăția în sarcina inculpatului conform probelor administrate în cauză”.

Cu privire la motivul de casare invocat, greșita individualizare a pedepsei, s-a arătat că nu este întemeiat, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit un număr de trei infracțiuni de tâlhărie și a avut o atitudine oscilantă în fața organelor de urmărire penală, iar pedepsele aplicate atât pentru fiecare infracțiune în parte cât și pedeapsa rezultantă, de executat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatorii. De faptul că inculpatul este infractor primar, că nu este școlarizat, este tânăr și fără antecedente penale, instanța de fond a ținut seama în procesul de individualizare a pedepselor care, așa cum s-a mai arătat, au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege în baza cărora a fost condamnat.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea severe, solicitând reducerea lor, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, constând în aceea că este tânăr, nu are antecedente penale, are un grad redus de cultură, a recunoscut și regretat faptele, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpatul D.M. este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În ce privește pedeapsa aplicată, motiv de casare invocat de inculpat, se constată că a fost just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C. pen.

La dozarea fiecărei pedepse în parte dar și la stabilirea pedepsei de executat instanțele au ținut seama, în mod echilibrat, atât de pericolul social al faptelor, constând în aceea că prin întrebuințarea de violență, într-un interval scurt de timp, 31 august 2005 – 8 septembrie 2005, a deposedat, într-un loc public și des frecventat, Complexul Sportiv L.M., trei persoane, dintre care două minore de bunurile pe care le aveau asupra lor, pe care apoi le-a valorificat, dar și de datele ce caracterizează persoana sa și anume lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală relativ sinceră avută, toate aceste din urmă elemente regăsindu-se în pedepsele aplicate și respectiv pedeapsa de executat care au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatoare, fără însă ca în contextul săvârșirii faptelor să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante.

Pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, 5 ani închisoare, constituie un minim necesar pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen. Pentru considerentele ce preced, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.M. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 476/ A din 14 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 16 august 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.