ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 24

februarie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă

de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în referire la art. 211 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

Conform art. 14 C. proc. pen.,

coroborat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000

lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

La data de 7 decembrie 2003, în

jurul orei 1,00, partea vătămată M.I., în timpul deplasării cu autoturismul a

rămas fără combustibil, rugând pe inculpatul G.I., ce se afla în apropierea

locului unde a oprit mașina să-l însoțească la o stație de benzină. Pe o

porțiune a drumului inculpatul a prins partea vătămată de pulovăr,

sustrăgându-i din buzunar suma de 120.000 lei, după care pe un ton amenințător

i-a cerut să se dezbrace, rupându-i un lanț de la gât. Partea vătămată a reușit

să-l lovească pe inculpat putând astfel să scape.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în

subsidiar schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de

tâlhărie în cea de furt calificat. În alt subsidiar s-a cerut ca prin reținerea

unor circumstanțe atenuante personale reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 258/ A din 6

iunie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul formulat de inculpatul G.I., a

desființat sentința penală nr. 101 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Galați,

trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 451 din 19

octombrie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în referire la art. 211 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din 7

decembrie 2003).

În baza dispozițiilor art. 71 C.

pen., interzice inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

Constată că inculpatul G.I. este

arestat în altă cauză.

Respinge cererea părții vătămate M.I.

de a fi obligat inculpatul G.I. să-i plătească suma de 2.500.000 ROL cu titlu

de despăgubiri civile, ca nedovedită.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 34/ A din 8

februarie 2006, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului, hotărâre

ce a fost recurată în termen legal, reiterând apărările formulate inițial, în

sensul achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat și reducerea pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Examinându-se cauza se constată că

situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute pe baza

declarațiilor părții vătămate M.I. (care a arătat în mod constant că inculpatul

a exercitat acte de constrângere asupra sa, în care condiții i-a sustras suma

de 120.000 lei), cu procesul-verbal de confruntare (în care inculpatul a

precizat că a prins-o pe partea vătămată de reverul pulovărului și a avut un

gest amenințător, împrejurare în care partea vătămată i-a dat o sumă de bani),

cu declarațiile martorilor B.C. (care l-a auzit pe inculpat când a recunoscut

fapta) și G.V. (care a confirmat că s-au exercitat violențe între inculpat și

partea vătămată dar nu cunoaște împrejurările în care a început conflictul).

Din moment ce deposedarea (furtul)

de bani a fost săvârșit prin violențe și amenințări, fapta constituie

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

(pe timp de noapte și într-un loc public), cum corect a fost încadrată și nu

infracțiunea de furt, cum greșit s-a susținut de inculpat.

În ceea ce privește pedeapsa de 4

ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prin recunoașterea de

circumstanțe atenuante este bine individualizată fiind corespunzătoare în

raport cu gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și

pericolul social al inculpatului în raport de circumstanțele atenuante care

militează în favoarea sa, dar și de atitudinea necorespunzătoare a sa pe

parcursul procesului penal.

Criticile fiind neîntemeiate și cum

nu se constată nici motive care se iar în considerare din oficiu, urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge

ca nefondat și recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 8 februarie

2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.