ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3275/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 13 februarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.B. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. S-a dedus arestul preventiv la zi. A mai fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă M.M., în sumă de 3.800.000 lei. În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în data de 19 noiembrie 2001, inculpatul însoțit de V.G.

l-au interpelat pe numitul M.M., întrebându-l dacă dorește să întrețină relații sexuale cu una din fetele ce practică prostituția. La scurt tip și-a făcut apariția S.P. prostituată, care și-a dat acordul, oferindu-și serviciile. După ce au stabilit prețul, cei trei au consumat băuturi alcoolice, ca în final inculpatul și numitul V.G. să imobilizeze pe M.M., sustrăgându-i din buzunarul pantalonilor suma de 3.800.000 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În principal, inculpatul a solicitat casarea hotărârii, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și ca atare se impune achitarea sa, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt, nefăcându-se dovada violenței în sustragerea banilor, cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală nr. 115/ P din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele invocate în apel și anume nevinovăția în principal, iar în subsidiar, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt și reducerea pedepsei drept consecință. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, instanțele de judecată au reținut temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza declarațiilor martorilor S.P. și P.I., care erau de față când partea vătămată a fost trântită la pământ de cei doi inculpați, după care inculpatul C.B.

i-a sustras banii din buzunar; procesele-verbale de recunoaștere din grup, planșele fotografice, procesele-verbale de confruntare. Or, toate aceste probe dovedesc fără dubii vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sustragerea cu violență, încât nici motivul privind schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt nu este întemeiat și urmează a fi înlăturat. Sub aspectul individualizării pedepsei s-a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracțiunii comise, de împrejurările concrete de comitere, scopul urmărit, cât și datele ce caracterizează inculpatul. Astfel și acest motiv de recurs urmează a fi respins, ca nefondat.

Rezultă așadar că instanțele au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a faptei, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Se va computa timpul arestării preventive de la 21 august 2002 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B. împotriva deciziei penale nr. 115/ P din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2002 la 4 iulie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.