ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3275/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 13

februarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.B. la 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același

cod.

S-a dedus arestul preventiv la zi.

A mai fost obligat inculpatul la

plata despăgubirilor civile către partea civilă M.M., în sumă de 3.800.000 lei.

În sfârșit a fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în data de 19 noiembrie 2001, inculpatul însoțit

de V.G. l-au interpelat pe numitul M.M., întrebându-l dacă dorește să întrețină

relații sexuale cu una din fetele ce practică prostituția. La scurt tip și-a

făcut apariția S.P. prostituată, care și-a dat acordul, oferindu-și serviciile.

După ce au stabilit prețul, cei trei

au consumat băuturi alcoolice, ca în final inculpatul și numitul V.G. să

imobilizeze pe M.M., sustrăgându-i din buzunarul pantalonilor suma de 3.800.000

lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În principal, inculpatul a solicitat

casarea hotărârii, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei

și ca atare se impune achitarea sa, iar în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt, nefăcându-se dovada violenței în

sustragerea banilor, cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală nr. 115/ P din 4

aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, reiterând motivele invocate în apel și anume nevinovăția în

principal, iar în subsidiar, necesitatea schimbării încadrării juridice a

faptei de tâlhărie în cea de furt și reducerea pedepsei drept consecință.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, instanțele de judecată au reținut temeinic situația de fapt și

vinovăția inculpatului pe baza declarațiilor martorilor S.P. și P.I., care erau

de față când partea vătămată a fost trântită la pământ de cei doi inculpați,

după care inculpatul C.B. i-a sustras banii din buzunar; procesele-verbale de

recunoaștere din grup, planșele fotografice, procesele-verbale de confruntare.

Or, toate aceste probe dovedesc fără

dubii vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, fiind întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sustragerea cu violență, încât

nici motivul privind schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt nu

este întemeiat și urmează a fi înlăturat.

Sub aspectul individualizării

pedepsei s-a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracțiunii

comise, de împrejurările concrete de comitere, scopul urmărit, cât și datele ce

caracterizează inculpatul.

Astfel și acest motiv de recurs

urmează a fi respins, ca nefondat.

Rezultă așadar că instanțele au

stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a

faptei, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa timpul arestării

preventive de la 21 august 2002 la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.B. împotriva deciziei penale nr. 115/ P din 4 aprilie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2002 la 4 iulie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.