ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5565/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 251 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele: În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, inculpatul T.L.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 208 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în participație penală improprie, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, a fost condamnat inculpatul G.F., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, condamnă pe același inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt a fost condamnat același inculpat la câte o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reținerii și arestării preventive începând din data de 12 februarie 2003, până în prezent.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.L.C. a sumei de 2.925.000 lei, iar de la inculpatul G.F. a sumei de 2.875.000 lei. În baza art. 346 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 C. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul T.L.C. să-i plătească părții civile S.D. echivalentul în lei la data plății sumei de 60 dolari SUA. S-a constatat că părțile vătămate B.V.V., C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D., S.A. și M.G. nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Pentru a-și procura mijloacele necesare subzistenței, inculpații G.F.

și T.L.C. se deplasau în mod regulat la Internatul Liceului C.F.R. Brașov, unde proferând amenințări la adresa elevilor cazați le solicitau diverse sume de bani cu titlu de taxă de protecție. Victimele șantajului erau elevi din provincie, care nu aveau rude și prieteni în oraș. Astfel, în perioada ianuarie 2000, 6 februarie 2003, în fiecare zi de luni a săptămânii, inculpații G.F. și T.L.C. veneau în internatul Liceului C.F.R. și fără permisiunea elevilor intrau în camerele lor și prin amenințare le solicitau sume cuprinse între 10.000 și 150.000 lei. Amenințările proferate le-au creat părților vătămate temerea că dacă nu vor achita sumele de bani solicitate, vor fi supuși agresiunii fizice promise de către cei doi inculpați.

Această stare de temere a persistat și pe parcursul urmăririi penale, în fața procurorului părțile vătămate solicitând să nu fie văzuți de către cei doi inculpați. Inculpații T.L.C. și G.F. veneau în fiecare zi de luni, întrucât la sfârșitul de săptămână elevii din provincie mergeau la domiciliile lor, de unde reveneau cu bani și alimente. În perioada ianuarie 2000, 3 februarie 2003, inculpații T.L.C. și G.F. le-au constrâns prin amenințări pe părțile vătămate B.V.V., C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D. să plătească cu titlu de taxă de protecție sume de bani cuprinse între 10.000 și 150.000 lei. În această perioadă părțile vătămate au plătit celor doi inculpați sume totale între 50.000 și 2.000.000 lei, sume cu care se constituie părți civile în cauză.

În luna noiembrie 2002, în jurul orelor 16,00, inculpații G.F. și T.L.C. au pătruns fără drept în camera din cadrul Internatului C.F.R. și le-au amenințat pe părțile vătămate P.N.F. și S.A. cu bătaia, dacă nu le dau sumele de bani pe care le dețin. Părțile vătămate au refuzat motivând că nu au asupra lor bani, moment în care inculpatul G.F. i-a controlat buzunarele părții vătămate S.A., iar inculpatul T.L.C. pe cele ale părții vătămate P.N.F. Inculpatul T.L.C. a găsit asupra părții vătămate P.N.F. suma de 600.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o și a refuzat restituirea deși aceasta i-a spus că sunt bani, pentru achitarea cantinei. Pe fondul stării de nervozitate creată de faptul că nu a găsit bani asupra părții vătămate S.A., inculpatul G.F.

a început să răscolească toate bunurile din cameră, intensificând astfel starea tensionată a părților vătămate. Sub salteaua patului părții vătămate S.A., inculpatul G.F. a găsit suma de 400.000 lei, sumă ce a fost luată de către inculpatul T.L.C., întrucât primul inculpat ținea salteaua ridicată. Fiind nemulțumit de cuantumul sumelor însușite, inculpatul T.L.C. folosind o bâtă, a spart lacătul dulapului părții vătămate S.D. și a sustras din interior suma de 1.800.000 lei. Având sumele de bani asupra lor cei doi inculpați au părăsit camera amenințându-le pe părțile vătămate „că nu mai termină liceul, dacă anunță poliția”. Partea vătămată S.D. a anunțat în acea zi organele de poliție, ocazie cu care, pe fondul temerii create de amenințările proferate de cei doi inculpați, părțile vătămate P.N.F.

și S.A. au declarat că autori necunoscuți au comis fapta. În luna decembrie 2002, pe timp de zi inculpatul G.F. a pătruns fără permisiunea părții vătămate B.V.V. în camera acesteia și i-a sustras un trening în valoare de 1.050.000 lei. Partea vătămată nu și-a recuperat prejudiciul, fapt pentru care se constituie parte civilă în cauză cu suma menționată. În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C. a pătruns fără voie în camera din cadrul Internatului C.F.R., unde în prezența martorului K.L. i-a cerut părții vătămate P.N.F. telefonul mobil, pe care-l ținea în mână spunându-i că-l va restitui. Având telefonul asupra sa inculpatul T.L.C. a părăsit camera fără a i-l restitui, fapt pentru care acesta s-a constituit parte civilă în cauză.

În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C. a intrat fără drept în camera Internatului C.F.R. și în prezența părților vătămate M.M., A.D.D. și C.A. i-a cerut părții vătămate B.V.V. telefonul mobil, pe care-l avea asupra sa. Partea vătămată B.V.V. i-a dat inculpatului T.L.C. telefonul mobil, moment în care acesta intenționa să părăsească camera. Partea vătămată C.A., proprietarul telefonului i-a solicitat inculpatului restituirea acestuia dar T.L.C. a refuzat. Ulterior, la rugămințile părții vătămate C.A., inculpatul T.L.C. i-a restituit telefonul amenințându-l că-l va bate, dacă în prima zi de luni a săptămânii nu-i va aduce suma de 400.000 lei. Pe fondul temerii create, partea vătămată C.A. i-a dat inculpatului T.L.C.

în prima zi după comiterea faptei suma de 400.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză. În data de 5 februarie 2003, în jurul orelor 19,00, inculpatul T.L.C. a acostat-o la ieșire din cantina Internatului C.F.R. pe partea vătămată P.N.F. și i-a solicitat o geantă de voiaj. Partea vătămată P.N.F. l-a refuzat, motivând că are nevoie de ea întrucât la sfârșit de săptămână pleacă din localitate. Urmare refuzului părții vătămate, inculpatul T.L.C. l-a trimis pe martorul P.I. să ia geanta din camera părții vătămate P.N.F., acesta din urmă necunoscând reala stare de fapt, respectiv că inculpatul nu are consimțământul părții vătămate. Pe parcursul urmăririi penale, geanta a fost ridicată de la locuința inculpatului T.L.C.

și a fost predată părții vătămate P.N.F. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.I., pentru comiterea infracțiunii de furt întrucât a comis fapta fără vinovăție. În data de 11 februarie 2003, în jurul orelor 16,30, inculpații G.F. și T.L.C. au pătruns fără drept în camera din cadrul Internatului C.F.R., unde părțile vătămate B.V.V., B.E., V.N., P.N.F. și martorul P.I. urmăreau un program la televizor. Deși nu aveau permisiunea părților vătămate, cei doi inculpați s-au așezat pe pat și au urmărit pentru scurt timp programul TV. La un moment dat inculpatul G.F. s-a ridicat și a luat casetofonul părții vătămate P.N.F., l-a băgat într-o pungă manifestându-și dorința să și-l însușească.

Partea vătămată P.N.F. s-a opus solicitându-i restituirea obiectului dar inculpatul G.F. a refuzat, moment în care partea vătămată a părăsit camera motivând că pleacă după țigări. Partea vătămată s-a deplasat în incinta internatului și a anunțat jandarmii ce asigurau paza. Până la sosirea jandarmilor, bănuind motivul real al plecării părții vătămate, inculpatul G.F. i-a smuls părții vătămate B.V.V. brățara și ceasul ce le purta la mână. Partea vătămată B.V.V. i-a solicitat restituirea ceasului motivând că aparține altei persoane, moment în care inculpatul l-a lovit cu cablul casetofonului spunându-i să-i dea și lănțișorul ce-l purta la gât dacă vrea să-și primească înapoi ceasul. Pe fondul temerii create de atitudinea inculpatului, partea vătămată B.V.V.

i-a dat lănțișorul solicitat, iar acesta i-a restituit ceasul. Având bunurile sustrase, respectiv bijuteriile părții vătămate B.V.V. și casetofonul părții vătămate P.N.F., inculpatul G.F. a părăsit împreună cu inculpatul T.L.C. camera. La scurt timp de la comiterea infracțiunii, cei doi inculpați au fost reținuți de către jandarmii ce asigurau paza internatului C.F.R. Pe parcursul urmăririi penale, bunurile sustrase părților vătămate B.V.V. și P.N.F., respectiv bijuteriile și casetofonul, au fost ridicate de la locuința inculpatului G.F. și predate părților vătămate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații G.F. și T.L.C., aceștia criticând sentința pentru netemeinicie și solicitând reducerea pedepselor.

Parchetul a criticat sentința sub același aspect al netemeiniciei, solicitând majorarea pedepselor stabilite în cauză pentru ambii inculpați. Prin decizia penală nr. 270 din 2 octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, desființând-o în parte, respectiv în ceea ce privește durata sporului și a pedepselor rezultante aplicate celor doi inculpați. Rejudecând în aceste limite, a majorat durata sporurilor de pedeapsă stabilite pentru inculpații G.F. și T.L.C. de la 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel că, în final, fiecare dintre inculpați urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași hotărâri. A dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților până la 1 noiembrie 2003 inclusiv și a dedus în continuare din durata pedepselor aplicate, perioada arestării preventive de după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv începând cu 19 iunie 2003 și până în prezent. A obligat apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații G.F. și T.L.C., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepselor. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia, în baza probatoriului administrat în cauză.

Astfel, s-a stabilit că cei doi inculpați au comis un număr mare de infracțiuni asupra a zece părți vătămate, elevi în cadrul Liceului C.F.R. Brașov, profitând de vârsta și naivitatea acestora, în acest scop acționând împreună, iar în cursul procesului penal manifestând o atitudine procesuală nesinceră. Cu privire la motivele de recurs formulate de inculpați și care vizează reducerea pedepselor, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele și gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, așa încât pedepsele aplicate corespund, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel încât, în cauză nu sunt motive care să justifice modificarea pedepselor aplicate inculpaților. Față de aceste considerente, urmează să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.F. și T.L.C., împotriva deciziei penale nr. 270 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2003, până la 28 noiembrie 2003, pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2003.