ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5565/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5565/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 19

iunie 2003 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele:

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj, inculpatul T.L.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an

închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) lit. i) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, a fost condamnat

același inculpat la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat în participație penală improprie, a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj, a fost condamnat inculpatul G.F., la pedeapsa de un an

închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale), pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, condamnă pe

același inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt a fost condamnat același inculpat

la câte o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la pedeapsa de 7 ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut

din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reținerii și arestării preventive

începând din data de 12 februarie 2003, până în prezent.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpatul T.L.C. a sumei de 2.925.000 lei,

iar de la inculpatul G.F. a sumei de 2.875.000 lei.

În baza art. 346 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 14 C. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat

inculpatul T.L.C. să-i plătească părții civile S.D. echivalentul în lei la data

plății sumei de 60 dolari SUA.

S-a constatat că părțile vătămate B.V.V.,

C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D., S.A. și M.G. nu s-au constituit părți

civile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Pentru a-și procura mijloacele

necesare subzistenței, inculpații G.F. și T.L.C. se deplasau în mod regulat la

Internatul Liceului C.F.R. Brașov, unde proferând amenințări la adresa elevilor

cazați le solicitau diverse sume de bani cu titlu de taxă de protecție.

Victimele șantajului erau elevi din provincie, care nu aveau rude și prieteni

în oraș.

Astfel, în perioada ianuarie 2000, 6

februarie 2003, în fiecare zi de luni a săptămânii, inculpații G.F. și T.L.C.

veneau în internatul Liceului C.F.R. și fără permisiunea elevilor intrau în

camerele lor și prin amenințare le solicitau sume cuprinse între 10.000 și

150.000 lei.

Amenințările proferate le-au creat

părților vătămate temerea că dacă nu vor achita sumele de bani solicitate, vor

fi supuși agresiunii fizice promise de către cei doi inculpați.

Această stare de temere a persistat

și pe parcursul urmăririi penale, în fața procurorului părțile vătămate

solicitând să nu fie văzuți de către cei doi inculpați. Inculpații T.L.C. și G.F.

veneau în fiecare zi de luni, întrucât la sfârșitul de săptămână elevii din

provincie mergeau la domiciliile lor, de unde reveneau cu bani și alimente.

În perioada ianuarie 2000, 3

februarie 2003, inculpații T.L.C. și G.F. le-au constrâns prin amenințări pe

părțile vătămate B.V.V., C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D. să plătească cu

titlu de taxă de protecție sume de bani cuprinse între 10.000 și 150.000 lei.

În această perioadă părțile vătămate au plătit celor doi inculpați sume totale

între 50.000 și 2.000.000 lei, sume cu care se constituie părți civile în

cauză.

În luna noiembrie 2002, în jurul

orelor 16,00, inculpații G.F. și T.L.C. au pătruns fără drept în camera din

cadrul Internatului C.F.R. și le-au amenințat pe părțile vătămate P.N.F. și S.A.

cu bătaia, dacă nu le dau sumele de bani pe care le dețin. Părțile vătămate au

refuzat motivând că nu au asupra lor bani, moment în care inculpatul G.F. i-a

controlat buzunarele părții vătămate S.A., iar inculpatul T.L.C. pe cele ale

părții vătămate P.N.F. Inculpatul T.L.C. a găsit asupra părții vătămate P.N.F.

suma de 600.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o și a refuzat restituirea deși

aceasta i-a spus că sunt bani, pentru achitarea cantinei.

Pe fondul stării de nervozitate

creată de faptul că nu a găsit bani asupra părții vătămate S.A., inculpatul G.F.

a început să răscolească toate bunurile din cameră, intensificând astfel starea

tensionată a părților vătămate. Sub salteaua patului părții vătămate S.A.,

inculpatul G.F. a găsit suma de 400.000 lei, sumă ce a fost luată de către

inculpatul T.L.C., întrucât primul inculpat ținea salteaua ridicată. Fiind

nemulțumit de cuantumul sumelor însușite, inculpatul T.L.C. folosind o bâtă, a

spart lacătul dulapului părții vătămate S.D. și a sustras din interior suma de

1.800.000 lei.

Având sumele de bani asupra lor cei

doi inculpați au părăsit camera amenințându-le pe părțile vătămate „că nu mai

termină liceul, dacă anunță poliția”.

Partea vătămată S.D. a anunțat în

acea zi organele de poliție, ocazie cu care, pe fondul temerii create de

amenințările proferate de cei doi inculpați, părțile vătămate P.N.F. și S.A. au

declarat că autori necunoscuți au comis fapta.

În luna decembrie 2002, pe timp de

zi inculpatul G.F. a pătruns fără permisiunea părții vătămate B.V.V. în camera

acesteia și i-a sustras un trening în valoare de 1.050.000 lei. Partea vătămată

nu și-a recuperat prejudiciul, fapt pentru care se constituie parte civilă în

cauză cu suma menționată.

În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C.

a pătruns fără voie în camera din cadrul Internatului C.F.R., unde în prezența

martorului K.L. i-a cerut părții vătămate P.N.F. telefonul mobil, pe care-l

ținea în mână spunându-i că-l va restitui. Având telefonul asupra sa inculpatul

T.L.C. a părăsit camera fără a i-l restitui, fapt pentru care acesta s-a

constituit parte civilă în cauză.

În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C.

a intrat fără drept în camera Internatului C.F.R. și în prezența părților

vătămate M.M., A.D.D. și C.A. i-a cerut părții vătămate B.V.V. telefonul mobil,

pe care-l avea asupra sa. Partea vătămată B.V.V. i-a dat inculpatului T.L.C.

telefonul mobil, moment în care acesta intenționa să părăsească camera. Partea

vătămată C.A., proprietarul telefonului i-a solicitat inculpatului restituirea

acestuia dar T.L.C. a refuzat. Ulterior, la rugămințile părții vătămate C.A.,

inculpatul T.L.C. i-a restituit telefonul amenințându-l că-l va bate, dacă în

prima zi de luni a săptămânii nu-i va aduce suma de 400.000 lei.

Pe fondul temerii create, partea

vătămată C.A. i-a dat inculpatului T.L.C. în prima zi după comiterea faptei

suma de 400.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

În data de 5 februarie 2003, în

jurul orelor 19,00, inculpatul T.L.C. a acostat-o la ieșire din cantina

Internatului C.F.R. pe partea vătămată P.N.F. și i-a solicitat o geantă de

voiaj. Partea vătămată P.N.F. l-a refuzat, motivând că are nevoie de ea

întrucât la sfârșit de săptămână pleacă din localitate. Urmare refuzului părții

vătămate, inculpatul T.L.C. l-a trimis pe martorul P.I. să ia geanta din camera

părții vătămate P.N.F., acesta din urmă necunoscând reala stare de fapt,

respectiv că inculpatul nu are consimțământul părții vătămate.

Pe parcursul urmăririi penale,

geanta a fost ridicată de la locuința inculpatului T.L.C. și a fost predată

părții vătămate P.N.F.

În cauză s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de numitul P.I., pentru comiterea infracțiunii de furt

întrucât a comis fapta fără vinovăție.

În data de 11 februarie 2003, în

jurul orelor 16,30, inculpații G.F. și T.L.C. au pătruns fără drept în camera

din cadrul Internatului C.F.R., unde părțile vătămate B.V.V., B.E., V.N., P.N.F.

și martorul P.I. urmăreau un program la televizor. Deși nu aveau permisiunea

părților vătămate, cei doi inculpați s-au așezat pe pat și au urmărit pentru

scurt timp programul TV. La un moment dat inculpatul G.F. s-a ridicat și a luat

casetofonul părții vătămate P.N.F., l-a băgat într-o pungă manifestându-și

dorința să și-l însușească. Partea vătămată P.N.F. s-a opus solicitându-i

restituirea obiectului dar inculpatul G.F. a refuzat, moment în care partea

vătămată a părăsit camera motivând că pleacă după țigări. Partea vătămată s-a

deplasat în incinta internatului și a anunțat jandarmii ce asigurau paza. Până

la sosirea jandarmilor, bănuind motivul real al plecării părții vătămate,

inculpatul G.F. i-a smuls părții vătămate B.V.V. brățara și ceasul ce le purta

la mână. Partea vătămată B.V.V. i-a solicitat restituirea ceasului motivând că

aparține altei persoane, moment în care inculpatul l-a lovit cu cablul

casetofonului spunându-i să-i dea și lănțișorul ce-l purta la gât dacă vrea

să-și primească înapoi ceasul.

Pe fondul temerii create de

atitudinea inculpatului, partea vătămată B.V.V. i-a dat lănțișorul solicitat,

iar acesta i-a restituit ceasul. Având bunurile sustrase, respectiv bijuteriile

părții vătămate B.V.V. și casetofonul părții vătămate P.N.F., inculpatul G.F. a

părăsit împreună cu inculpatul T.L.C. camera.

La scurt timp de la comiterea

infracțiunii, cei doi inculpați au fost reținuți de către jandarmii ce asigurau

paza internatului C.F.R.

Pe parcursul urmăririi penale,

bunurile sustrase părților vătămate B.V.V. și P.N.F., respectiv bijuteriile și

casetofonul, au fost ridicate de la locuința inculpatului G.F. și predate

părților vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații G.F. și T.L.C.,

aceștia criticând sentința pentru netemeinicie și solicitând reducerea

pedepselor.

Parchetul a criticat sentința sub

același aspect al netemeiniciei, solicitând majorarea pedepselor stabilite în

cauză pentru ambii inculpați.

Prin decizia penală nr. 270 din 2

octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov, desființând-o în parte, respectiv în ceea ce

privește durata sporului și a pedepselor rezultante aplicate celor doi

inculpați.

Rejudecând în aceste limite, a

majorat durata sporurilor de pedeapsă stabilite pentru inculpații G.F. și T.L.C.

de la 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel că, în final, fiecare

dintre inculpați urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați împotriva aceleiași hotărâri.

A dispus prelungirea duratei

arestării preventive a inculpaților până la 1 noiembrie 2003 inclusiv și a

dedus în continuare din durata pedepselor aplicate, perioada arestării

preventive de după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv începând cu

19 iunie 2003 și până în prezent.

A obligat apelanții inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații G.F. și T.L.C., solicitând admiterea recursurilor, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepselor.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia, în baza probatoriului administrat

în cauză.

Astfel, s-a stabilit că cei doi

inculpați au comis un număr mare de infracțiuni asupra a zece părți vătămate,

elevi în cadrul Liceului C.F.R. Brașov, profitând de vârsta și naivitatea

acestora, în acest scop acționând împreună, iar în cursul procesului penal

manifestând o atitudine procesuală nesinceră.

Cu privire la motivele de recurs

formulate de inculpați și care vizează reducerea pedepselor, se constată că

s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72

C. pen., condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele și gradul de

pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, așa

încât pedepsele aplicate corespund, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de

executare, scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel încât, în cauză nu sunt

motive care să justifice modificarea pedepselor aplicate inculpaților.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.F. și T.L.C., împotriva deciziei penale nr. 270 din 2

octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 12 februarie 2003, până la 28 noiembrie 2003,

pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții la câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 noiembrie 2003.