ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 859 din 18 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 8320/P/2002, Tribunalul Timiș, secția penală, a hotărât următoarele: În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la: - un an închisoare. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la: - 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea și a dispus executarea pedepsei de: - 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

II. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I., pentru infracțiunea de violare de domiciliu la: - 3 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la: - 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele în cea mai grea și se va executa pedeapsa de: - 7 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 756/PI/1998 a Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 200 alin. (2) C. pen.

și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și a dispus executarea pedepsei totale de: - 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedeapsă arestul preventiv din data de 26 iunie 2002, la zi, pentru inculpatul C.I. și reținerea din 25 iunie 2002, pentru ambii inculpați. III. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata R.L., pentru infracțiunea de violare de domiciliu la: - 2 ani închisoare. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. A dedus din pedeapsă reținerea din data de 25 iunie 2002. A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate L.C.E. A confiscat de la inculpatul M.I. un cuțit tip briceag folosit la săvârșirea infracțiunii. A obligat fiecare inculpat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 600.000 lei onorar avocat din oficiu, către Baroul Timiș. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În ziua de 13 iunie 2002 inculpatul C.I., cunoscut homosexual, a vizitat locuința A.I., unde l-a întâlnit și pe partea vătămată L.C.E. La vederea podoabelor de aur pe care acesta le purta, inculpatul C.I.

a început să facă scandal pretinzând că bijuteriile au fost cumpărate, cu banii primiți de la sine. Partea vătămată n-a răspuns și atunci inculpatul a plecat, revenind cu fratele său M.I. și concubina acestuia, R.L., alte persoane. Proprietara imobilului a încercat să oprească pătrunderea acestora, văzându-i agresivi dar a fost împinsă și a căzut. Amenințări au adresat toți inculpații dar inculpatul M.I. a pus părții vătămate cuțitul la gât și astfel acesta și-a scos bijuteriile și le-a dat inculpatului. Inculpații au plecat și au împărțit bijuteriile. Ei au negat săvârșirea infracțiunii, recunoscând însă că au pătruns în casă și au luat bijuteriile, însă cu voia proprietăresei și a părții vătămate L.C.E.

Declarațiile părții vătămate și ale martorilor au susținut situația descrisă și au infirmat apărările inculpatului. De altfel dacă L.C.E. ar fi dat bijuteriile de bună voie, nu există nici-o explicație, pentru ce nu le-a dat de prima dată lui C.I., care le pretindea. De asemenea, descrierea amenințării verbale când inculpatul M.I. a pus cuțitul la gâtul părții vătămate, „îți tai tendoanele ..” nu se regăsește întâmplător atât în declarația părții vătămate cât și în ale martorilor. Faptele celor trei inculpați de a pătrunde în curtea locuinței părții vătămate A.I., împotriva voinței acesteia constituie: 1) infracțiune de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și aceea de a deposeda prin amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată L.C.E.

de bijuterii; 2) constituirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 68/ A din 24 februarie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 326/P/2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. S-a dedus prevenția la zi și apelanții au fost obligați la cheltuieli judiciare statului. Instanța de apel a considerat corect reținută situația de fapt și vinovăția și corespunzător efectuării individualizării pedepsei, inclusiv reținerea art. 74 și art. 76 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul C.I., inculpatul M.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs, criticând-o sub aspectul temeiniciei și al legalității, inculpații invocând motivele de casare: al gravei erori de fapt (385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.) și al greșitei individualizări a pedepsei (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.) iar parchetul, al greșitei rețineri a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., individualizarea pedepsei). S-a solicitat admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri, iar cu ocazia rejudecării, inculpații au solicitat în principal achitarea, pentru inexistența faptei (art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), iar în subsidiar reducerea pedepsei. Parchetul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei. Curtea, examinând hotărârile atacate în raport de motivele invocate, constată în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză că, parțial, recursul parchetului este întemeiat.

Astfel, din probele administrate a rezultat fără dubiu situația de fapt și vinovăția, corect reținută de instanța de fond, martora T.D. descriind faptele astfel cum au fost prezentate și de părțile vătămate, parțial necontestate nici chiar de inculpați. Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea apreciază, că pentru a fi fost inițiatorul evenimentului, împrejurare coroborată cu nesinceritatea manifestată, se impune pentru inculpatul C.I. a pedepsei mai aspră, dar nu într-atât încât să nu se încadreze în limita circumstanțelor atenuante reținute, dat fiind starea specială emoțională, pe care inculpatul a avut-o la vederea părții vătămate, pe care nu el a amenințat-o cu cuțitul. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul parchetului și a se casa hotărârile, pentru majorarea pedepsei inculpatului C.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, dar fără înlăturarea circumstanțelor atenuante. Desigur, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursurile inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 68 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimații inculpați C.I. și M.I. Casează decizia penală nr. 68/ A din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 859 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, secția penală, numai sub aspectul individualizării pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente de: un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

și de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.I., potrivit art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., menținând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 6 ani închisoare. Aplică art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Respinge ca nefondate recursurile inculpaților M.I. și C.I. Deduce prevenția la zi, pentru ambii inculpați, reținerea din 25 iunie 2002 și arestarea preventivă din 26 iunie 2002. Obligă pe fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, câte 1.400.000 lei, din care, câte 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2003.