ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 859 din 18

noiembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 8320/P/2002, Tribunalul Timiș,

secția penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul

C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la:

- un an închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie la:

- 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea și a dispus executarea

pedepsei de:

- 4 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

II. În baza art. 192 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.,

pentru infracțiunea de violare de domiciliu la:

- 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), a condamnat pe același inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele în cea mai grea și se va executa

pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 756/PI/1998 a

Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin.

(2) lit. b) C. pen., art. 201 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 200 alin. (2)

C. pen. și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință și a dispus executarea pedepsei totale de:

- 10 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus din pedeapsă arestul preventiv din data de 26 iunie

2002, la zi, pentru inculpatul C.I. și reținerea din 25 iunie 2002, pentru

ambii inculpați.

III. În baza art. 192 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe

inculpata R.L., pentru infracțiunea de violare de domiciliu la:

- 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit termen de

încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 83 C. pen.

A dedus din pedeapsă reținerea din

data de 25 iunie 2002.

A constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate L.C.E.

A confiscat de la inculpatul M.I. un

cuțit tip briceag folosit la săvârșirea infracțiunii.

A obligat fiecare inculpat la câte

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției a sumei de 600.000 lei onorar avocat din oficiu, către

Baroul Timiș.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 13 iunie 2002 inculpatul

C.I., cunoscut homosexual, a vizitat locuința A.I., unde l-a întâlnit și pe

partea vătămată L.C.E. La vederea podoabelor de aur pe care acesta le purta,

inculpatul C.I. a început să facă scandal pretinzând că bijuteriile au fost

cumpărate, cu banii primiți de la sine. Partea vătămată n-a răspuns și atunci

inculpatul a plecat, revenind cu fratele său M.I. și concubina acestuia, R.L.,

alte persoane.

Proprietara imobilului a încercat să

oprească pătrunderea acestora, văzându-i agresivi dar a fost împinsă și a

căzut.

Amenințări au adresat toți

inculpații dar inculpatul M.I. a pus părții vătămate cuțitul la gât și astfel

acesta și-a scos bijuteriile și le-a dat inculpatului.

Inculpații au plecat și au împărțit

bijuteriile.

Ei au negat săvârșirea infracțiunii,

recunoscând însă că au pătruns în casă și au luat bijuteriile, însă cu voia

proprietăresei și a părții vătămate L.C.E.

Declarațiile părții vătămate și ale

martorilor au susținut situația descrisă și au infirmat apărările inculpatului.

De altfel dacă L.C.E. ar fi dat

bijuteriile de bună voie, nu există nici-o explicație, pentru ce nu le-a dat de

prima dată lui C.I., care le pretindea.

De asemenea, descrierea amenințării

verbale când inculpatul M.I. a pus cuțitul la gâtul părții vătămate, „îți tai

tendoanele ..” nu se regăsește întâmplător atât în declarația părții vătămate

cât și în ale martorilor.

Faptele celor trei inculpați de a

pătrunde în curtea locuinței părții vătămate A.I., împotriva voinței acesteia

constituie:

1) infracțiune de violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și aceea de a deposeda prin

amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată L.C.E. de bijuterii;

2) constituirea infracțiunii de

tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia penală nr. 68/ A din 24 februarie 2003, pronunțată în

dosarul penal nr. 326/P/2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de

inculpați și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

S-a dedus prevenția la zi și

apelanții au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel a considerat corect

reținută situația de fapt și vinovăția și corespunzător efectuării

individualizării pedepsei, inclusiv reținerea art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul C.I., inculpatul M.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, au declarat recurs, criticând-o sub aspectul temeiniciei și al

legalității, inculpații invocând motivele de casare: al gravei erori de fapt

(385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.) și al greșitei

individualizări a pedepsei (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)

iar parchetul, al greșitei rețineri a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., individualizarea

pedepsei).

S-a solicitat admiterea recursului

și casarea ambelor hotărâri, iar cu ocazia rejudecării, inculpații au solicitat

în principal achitarea, pentru inexistența faptei (art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.), iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Parchetul a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei.

Curtea, examinând hotărârile atacate

în raport de motivele invocate, constată în raport de probele administrate și

dispozițiile legale aplicabile în cauză că, parțial, recursul parchetului este

întemeiat.

Astfel, din probele administrate a

rezultat fără dubiu situația de fapt și vinovăția, corect reținută de instanța

de fond, martora T.D. descriind faptele astfel cum au fost prezentate și de

părțile vătămate, parțial necontestate nici chiar de inculpați.

Sub aspectul individualizării

pedepselor, Curtea apreciază, că pentru a fi fost inițiatorul evenimentului,

împrejurare coroborată cu nesinceritatea manifestată, se impune pentru

inculpatul C.I. a pedepsei mai aspră, dar nu într-atât încât să nu se încadreze

în limita circumstanțelor atenuante reținute, dat fiind starea specială emoțională,

pe care inculpatul a avut-o la vederea părții vătămate, pe care nu el a

amenințat-o cu cuțitul.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul

parchetului și a se casa hotărârile, pentru majorarea pedepsei inculpatului

C.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, dar fără înlăturarea circumstanțelor

atenuante.

Desigur, pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a se respinge recursurile inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei penale nr. 68 din 24

februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimații inculpați C.I.

și M.I.

Casează decizia penală nr. 68/ A din

24 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 859 din 18

noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, secția penală, numai sub aspectul

individualizării pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

4 ani închisoare, în pedepsele componente de: un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. b) C. pen. și de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și b), C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului C.I., potrivit art. 211 alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C.

pen., menținând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 4

ani închisoare, la 6 ani închisoare.

Aplică art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

Respinge

ca nefondate recursurile

inculpaților M.I. și C.I.

Deduce prevenția la zi, pentru ambii

inculpați, reținerea din 25 iunie 2002 și arestarea preventivă din 26 iunie

2002.

Obligă pe fiecare recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, câte 1.400.000 lei, din care, câte 300.000

lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2003.