ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5543/2003

HOTĂRÂRE
27.11.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5543/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Călărași, prin sentința

penală nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a condamnat pe inculpatul H.D. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.

178 alin. (2) C. pen.

Totodată, a obligat asigurătorul SC A.

SA să plătească părților civile C.N. 30 milioane lei daune materiale și 25

milioane lei daune morale; Spitalului de Ortopedie, Traumatologie „Sf. Pantelimon”

București 341.480 lei, plus dobânda legală și la o prestație periodică de

100.000 lei către B.M. până la împlinirea majoratului acestuia.

S-a reținut că în noaptea de 15

martie 1999, inculpatul H.D. conducând autoturismul pe drumurile publice fără

să adapteze viteza la condițiile de trafic, a produs un accident în urma căruia

a decedat numita C.G., ce ocupa locul din față dreapta.

Tribunalul Călărași, prin decizia

penală nr. 25 din 31 ianuarie 2002, admițând apelurile declarate de inculpat,

partea civilă C.N. și asigurătorul SC A. SA a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. De asemenea, a

dispus ca inculpatul să plătească despăgubiri acordate părților civile,

înlăturând obligarea asigurătorului, cu motivarea că nu are calitate de parte

în cauză.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 1079 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I

penală, prin care s-au respins recursurile declarate de procuror și inculpat.

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare, împotriva celor 3 hotărâri, susținând că ele sunt contrare legii

pentru greșita suspendare condiționată a pedepsei aplicate și reobligarea SC A.

SA, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă.

În recursul în anulare, s-a arătat

că potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, printre

altele, dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii

mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din

cazurile, prevăzute de art. 38 C. pen.

Având în vedere că din fișa de

cazier judiciar a inculpatului H.D. rezultă că acesta a fost condamnat la o

pedeapsă de 5 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, pedeapsă

stabilită prin sentința penală nr. 236 din 12 august 1990 a Judecătoriei

Călărași și definitivă prin decizia penală nr. 58 din 15 februarie 1991 a

Tribunalului Călărași, rezultă că, față de această condamnare nu sunt incidente

dispozițiile art. 38 C. pen., iar instanța de apel, în mod contrar

dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Analiza dispozițiilor legale

invocate conduc la concluzia că inculpatul H.D. este exceptat de la beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Hotărârile au fost criticate și sub

aspectul soluționării laturii civile, având în vedere că potrivit dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România,

este obligatorie asigurarea de răspundere civilă, pentru pagubele produse prin accidente

de autovehicule.

Potrivit art. 41 din același act

normativ, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciu

de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane păgubite, iar

limita maximă a despăgubirilor se stabilește prin hotărâre a guvernului la

propunerea Ministerului Justiției, conform dispoziției art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Din actele și lucrările dosarului,

rezultă că autoturismul condus de inculpat a fost cumpărat de la G.M., fără să

perfecteze actele, iar contractul de asigurare era încheiat de către fostul

proprietar, fiind valabil până în decembrie 1999.

Având în vedere că potrivit

dispozițiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor

păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei rezultă

că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul și asigurătorul

au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate.

În consecință, instanțele trebuiau

să condamne inculpatul la o pedeapsă cu închisoare și să-l oblige în solidar cu

societatea de asigurare către părțile civile, până la limita legală de 40

milioane lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 906/1998 și numai pe inculpat

pentru diferență până la acoperirea integrală a pagubei.

Pentru aceste motive s-a cerut admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei.

Recursul în anulare este fondat.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului H.D., precum și din dos. nr. 95/1990 al Judecătoriei Călărași

anexat la prezentul dosar, rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă

de 5 ani și 6 luni închisoare și, întrucât nu sunt incidente nici unul din

cazurile prevăzute de art. 38 C. pen., în mod greșit s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În raport cu prevederile legale

arătate mai sus, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Înaltei

Curți de Casație și Justiție privind pe intimatul inculpat H.D. este fondat și

sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la

greșita aplicare a prevederilor art. 81 C. pen. și la modul de rezolvare a

laturii civile. Va înlătura aplicarea art. 81 C. pen. și va obliga pe

inculpatul H.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SA să

plătească părții civile C.N. suma de 40 milioane lei din totalul sumei de 55

milioane lei, urmând ca diferența de despăgubiri civile să fie achitată de

inculpat.

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva sentinței nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Călărași,

deciziei nr. 25/ A din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași și a deciziei nr.

1079 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

intimatul inculpat H.D.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la greșita aplicare art. 81 C. pen. și la modul de rezolvare a laturii

civile.

Înlătură aplicarea art. 81 C. pen.

și obligă pe inculpat în solidar cu partea resp. civilmente SC A. SA să

plătească părții civile C.N. suma de 40.000.000 lei despăgubiri civile, din

totalul sumei de 55.000.000 lei, urmând ca diferența să fie achitată de

inculpat.

Menține restul dispozițiilor.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 27

noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2485/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Călărași, prin sentința penală nr. 88 din 5 martie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pent
ÎCCJ 2003-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2003
Asupra recursului în anulare de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Judecătoria Buftea, prin sentința penală nr. 1870 din 26 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă, rezultantă de 2 ani închisoare, pentru
ÎCCJ 2004-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5005/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Buzău, prin sentința penală nr. 318 din 21 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani închisoare, respectiv un an și 6 luni î
ÎCCJ 2003-04-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1898/2003
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul B.A.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea
ÎCCJ 2004-01-21
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2004
Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 359 din 12 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Constanța, în baza art. 178 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B
Sursă