ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5543/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Călărași, prin sentința penală nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a condamnat pe inculpatul H.D. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Totodată, a obligat asigurătorul SC A. SA să plătească părților civile C.N. 30 milioane lei daune materiale și 25 milioane lei daune morale; Spitalului de Ortopedie, Traumatologie „Sf. Pantelimon” București 341.480 lei, plus dobânda legală și la o prestație periodică de 100.000 lei către B.M. până la împlinirea majoratului acestuia. S-a reținut că în noaptea de 15 martie 1999, inculpatul H.D.

conducând autoturismul pe drumurile publice fără să adapteze viteza la condițiile de trafic, a produs un accident în urma căruia a decedat numita C.G., ce ocupa locul din față dreapta. Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 25 din 31 ianuarie 2002, admițând apelurile declarate de inculpat, partea civilă C.N. și asigurătorul SC A. SA a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. De asemenea, a dispus ca inculpatul să plătească despăgubiri acordate părților civile, înlăturând obligarea asigurătorului, cu motivarea că nu are calitate de parte în cauză. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1079 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-au respins recursurile declarate de procuror și inculpat.

În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, împotriva celor 3 hotărâri, susținând că ele sunt contrare legii pentru greșita suspendare condiționată a pedepsei aplicate și reobligarea SC A. SA, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă. În recursul în anulare, s-a arătat că potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, printre altele, dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile, prevăzute de art. 38 C. pen.

Având în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului H.D. rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 236 din 12 august 1990 a Judecătoriei Călărași și definitivă prin decizia penală nr. 58 din 15 februarie 1991 a Tribunalului Călărași, rezultă că, față de această condamnare nu sunt incidente dispozițiile art. 38 C. pen., iar instanța de apel, în mod contrar dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Analiza dispozițiilor legale invocate conduc la concluzia că inculpatul H.D. este exceptat de la beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.

Hotărârile au fost criticate și sub aspectul soluționării laturii civile, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă, pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Potrivit art. 41 din același act normativ, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciu de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane păgubite, iar limita maximă a despăgubirilor se stabilește prin hotărâre a guvernului la propunerea Ministerului Justiției, conform dispoziției art. 53 din Legea nr. 136/1995.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că autoturismul condus de inculpat a fost cumpărat de la G.M., fără să perfecteze actele, iar contractul de asigurare era încheiat de către fostul proprietar, fiind valabil până în decembrie 1999. Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei rezultă că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul și asigurătorul au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate. În consecință, instanțele trebuiau să condamne inculpatul la o pedeapsă cu închisoare și să-l oblige în solidar cu societatea de asigurare către părțile civile, până la limita legală de 40 milioane lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 906/1998 și numai pe inculpat pentru diferență până la acoperirea integrală a pagubei.

Pentru aceste motive s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei. Recursul în anulare este fondat. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului H.D., precum și din dos. nr. 95/1990 al Judecătoriei Călărași anexat la prezentul dosar, rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și, întrucât nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute de art. 38 C. pen., în mod greșit s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În raport cu prevederile legale arătate mai sus, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind pe intimatul inculpat H.D. este fondat și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 81 C. pen. și la modul de rezolvare a laturii civile. Va înlătura aplicarea art. 81 C. pen. și va obliga pe inculpatul H.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SA să plătească părții civile C.N. suma de 40 milioane lei din totalul sumei de 55 milioane lei, urmând ca diferența de despăgubiri civile să fie achitată de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Călărași, deciziei nr. 25/ A din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Călărași și a deciziei nr. 1079 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat H.D. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare art. 81 C. pen. și la modul de rezolvare a laturii civile. Înlătură aplicarea art. 81 C. pen. și obligă pe inculpat în solidar cu partea resp. civilmente SC A. SA să plătească părții civile C.N. suma de 40.000.000 lei despăgubiri civile, din totalul sumei de 55.000.000 lei, urmând ca diferența să fie achitată de inculpat.

Menține restul dispozițiilor. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2003.