ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2804/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Judecătoria Buftea, prin sentința penală

nr. 1870 din 26 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă,

rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunile de ucidere din culpă,

vătămare corporală din culpă și distrugere din culpă, prevăzute de art. 178

alin. (2), art. 184 alin. (2) și (4) și art. 219 alin. (1) C. pen., iar în baza

art. 81 C. pen., a suspendat, condiționat, executarea pedepsei pe o durată de 4

ani.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.C. SRL, să plătească 20.000.000

lei daune morale, plus dobânda legală, părții vătămate S.Z., 2.313.000 lei

daune materiale, 100.000.000lei daune morale, plus dobânda legală și 606.000

lei prestație periodică, până la majorat, părții civile S.G.

Instanța a instituit sechestrul

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea inculpatului și a

părții responsabile civilmente, până la concurența sumei de 102.313.000 lei,

reprezentând despăgubirile civile acordate părții civile, minorul S.G.

De asemenea, instanța a obligat pe

inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească 16.002.023

lei despăgubiri civile, plus dobânda legală, părții civile Spitalul Clinic de

Urgență București, 5.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și

1.000.000 lei cheltuieli judiciare părții civile S.Z.

S-a reținut că, la 5 august 2000,

inculpatul, angajat al SC L.C. SRL, ca urmare a nerespectării dispozițiilor

legale privind circulația pe drumurile publice și a măsurilor de prevedere,

pentru exercițiul profesiei de conducător auto, a accidentat, mortal, pe S.Ș.,

iar părții vătămate S.G. i-a produs leziuni vindecabile în 90 zile tratament

medical.

Totodată, în urma accidentului,

inculpatul a distrus, în totalitate, prin incendiere, autoturismul condus de

victimă.

Tribunalul București, prin decizia

penală nr. 494/ A din 27 martie 20002, a respins apelul inculpatului.

La 4 aprilie 2003, în baza art. 409

și art. 410 C. proc. pen., procurorul general al parchetului de pe lângă

această instanță a declarat recurs în anularea celor două hotărâri, motivând

că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

distrugere din culpă, iar hotărârile judecătorești sunt contrare legii.

Recursul în anulare este fondat, în

parte.

În adevăr, potrivit art. 219 alin.

(1) C. pen., constituie infracțiunea de distrugere din culpă distrugerea,

degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă a unui bun,

chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită

prin incendiere, explozie sau orice alt mijloc și dacă rezultă pericol public.

Ori, în cauză, distrugerea

autoturismului condus de victimă nu a fost realizat prin nici unul din

mijloacele sus-arătate, ci datorită încălcării de către inculpat a

dispozițiilor legale, privind circulația pe drumurile publice.

Instanța trebuia, deci ca, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să

achite pe inculpat, pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de

art. 219 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, în baza art. 414

1

C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, iar hotărârile atacate vor fi

casate, numai cu privire la latura penală, în sensul că, va fi înlăturată

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.; va fi descontopită

pedeapsa, rezultantă, de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., în

pedepsele componente; în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat, pentru infracțiunea de

distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.;

În baza art. 1 și art. 7 din Legea

nr. 543/2002, se va constata că sunt grațiate, integral și condiționat,

pedepsele de: 2 ani de închisoare, aplicată pentru infracțiunea de ucidere din

culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și de un an și 6 luni de

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă,

prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.; se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate, între inculpat și societatea comercială

sus-menționată existând raporturi de prepușenie.

În adevăr, în ședința publică din 17

aprilie 2001, inculpatul a învederat instanței că conducea automobilul

proprietatea SC L.C. SRL, cu sediul în comuna Homocea, județul Vrancea.

La urmărirea penală, inculpatul a

recunoscut că este conducător auto la sus-arătata societate comercială, iar la

data accidentului, autovehiculul era încărcat cu carne, declarație repetată de

încă două ori.

Carnea, transportată cu

autovehiculul condus de inculpat, aparținea SC L.C. SRL, cum atestă actele

însoțitoare ale mărfii.

Definitoriu, pentru calitățile de

comitent și prepus, este existența unui raport de subordonare, raport în

virtutea căruia, ca în acest caz, o persoană, fizică sau juridică,

încredințează unei persoane fizice o anumită funcție, o anumită însărcinare.

Din această încredințare decurge

posibilitatea, pentru comitent, de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma

și controla activitatea prepusului, care are obligația de a urma aceste

îndrumări, directive.

Stabilirea raportului de prepușenie este

o chestiune de fapt, ce se stabilește, de instanță, ca în acest caz, pe baza

probelor administrate, ori aceste probe arată fără dubii, că inculpatul lucra

în numele și sub autoritatea SC L.C. SRL, care avea obligația de a-l

supraveghea, îndruma, controla, încât este ținută să răspundă, civilmente,

pentru faptele lui, el săvârșind fapta în funcția încredințată de societate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 1870 din 26 octombrie 2001, a Judecătoriei

Buftea și deciziei penale nr. 494/ A din 27 martie 2002, a Tribunalului

București, privind pe inculpatul T.G.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la latura penală.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.G., în pedepsele componente de 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen., un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare

corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219

alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul T.G.,

pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată grațiate integral și condiționat pedepsele de 2 ani

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și de un an și 6 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă,

prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

Face aplicarea art. 7 din Legea nr.

543/2002.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.