ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1898/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3840 din 7

noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul B.A.C. a fost condamnat la 2

ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

7

C. pen.,

s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă la locul de muncă.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat să plătească despăgubiri în cuantum de 20.000.000 lei părții civile D.V.,

iar părții civile D.A.E. 1.000.000 lei și o prestație periodică lunară de

200.000 lei până la majoratul acesteia.

Inculpatul a mai fost obligat să

plătească 22.954.742 lei despăgubiri către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.

A reținut instanța că la data de 29

noiembrie 1998, ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe

drumurile publice, inculpatul a accidentat mortal pe D.A., care traversa corect

strada.

Tribunalul Hunedoara prin decizia

penală nr. 648 din 9 august 2001 a admis apelurile declarate de procuror și

părțile civile.

Inculpatul a fost condamnat la 3 ani

închisoare.

A fost obligat inculpatul la următoarele

despăgubiri:

- 111.500.000 lei către partea

civilă D.V.;

- 41.200.000 lei către partea civilă

R.G.;

- 40.000.000 lei plus o rentă

globală 12.800.000 lei și începând cu 1 august 2001 până la majorat o rentă de

400.000 lei lunar părții civile D.A.E.;

- 22.954.742 lei cu dobânda legală

către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova;

- 258.720 lei cu dobânda legală

către Spitalul Tg. Jiu.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia penală nr. 512 din 20 septembrie 2001 a admis recursurile declarate de

inculpat și partea civilă D.V.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani.

A stabilit la 700.000 lei

despăgubirile civile eșalonate la care a fost obligat inculpatul către partea

civilă D.A.E.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs în anulare procurorul general, cu motivarea că acestea sunt

contrare legii sub aspectul neobligării inculpatului în solidar cu societatea

comercială de asigurare la plata despăgubirilor către partea civilă.

S-a motivat că autoturismul condus

de inculpatul B.A.C. era asigurat pentru răspundere civilă auto pe anul 1998 la

A., emis de Sucursala Gorj din 27 decembrie 1997.

În raport de dispozițiile C. proc.

pen., și ale Legii nr. 136/1995 instanțele greșit nu au introdus în calitate de

parte responsabilă civilmente SC. A., pentru a o obliga pe aceasta în solidar

cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, hotărârile pronunțate sub acest

aspect fiind contrare legii.

Recursul în anulare declarat în

cauză nu este fondat.

Potrivit art. 44 și art. 49 din

Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, se

prevede că asigurătorul plătește despăgubirile nemijlocit celui păgubit prin

accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de

asigurat.

Despăgubirile se stabilesc în baza

convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător sau, în cazul în

care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.

La data producerii accidentului rutier,

29 noiembrie 1998, era în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 848 din 15 decembrie

1997, care la art. 7 stabilește că în unul și același accident, asigurătorul

acordă despăgubiri până la 30.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai

mult de 80.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz

de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter

patrimonial.

Din actele dosarului rezultă că Societatea

de Asigurare Românească, la data de 24 ianuarie 2002 a achitat, în baza

contractului de asigurare, suma de 30.000.000 lei părții civile D.V.

Primirea sumei este confirmată și de

partea civilă în ședința publică din 1 aprilie 2003.

Se constată astfel că asiguratorul,

pe bază de înțelegere, și-a îndeplinit obligația de despăgubire, în raport de

dispozițiile legale, fără să mai fie necesară stabilirea obligației printr-o

hotărâre judecătorească.

În raport de cele reținute, recursul

în anulare declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a

Judecătoriei Tg. Jiu, deciziei penale nr. 648 din 9 august 2001 a Tribunalului

Hunedoara și deciziei penale nr. 512 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel

Alba Iulia, privind pe intimatul inculpat B.A.C.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.