ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9

aprilie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Ministerul Sănătății,

solicitând anularea Ordinului nr. 571 din 31 iulie 2002, prin care pârâtul a

dispus desființarea Spitalului Clinic Târgu Mureș și revenirea la vechea

organizare a acestei unități sanitare, cu personalitate juridică proprie.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin ordinul sus-menționat, Spitalul Clinic Târgu Mureș a fost

desființat și s-a dispus reorganizarea lui, ca secții ale Spitalului Clinic

Județean Mureș, această unitate sanitară preluând personalul medico-sanitar,

precum și bunurile mobile și imobile aflate în administrarea și folosința

spitalului municipal.

Reclamantul a invocat nelegalitatea

ordinului, prin încălcarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 70 din 29 august

2002, precum și prin efectele ce se vor produce în urma executării actului

administrativ, crearea unui spital uriaș fiind total neproductivă și dăunătoare

societății, în general și actului medical, în special.

Prin sentința nr. 137 din 15 mai

2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la emiterea ordinului contestat au fost respectate

dispozițiile legale cuprinse în O.G. nr. 70/2002, iar reclamantul nu are

vocația de a se pronunța asupra oportunității și utilității unificării celor

două unități sanitare, organizarea și structurarea unităților spitalicești pe

întreg teritoriul țării fiind atributul Ministerului Sănătății.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea

și aplicarea greșită a legii.

Astfel, reclamantul a învederat că

la emiterea ordinului nu s-a folosit procedura prevăzută la art. 2 alin. (1) și

(2), art. 9 pct. D și art. 9 din O.G. nr. 70/2002, privind administrarea

unităților sanitare publice de interes județean și local.

De asemenea, reclamantul a mai

relevat netemeinicia soluției, întrucât măsura dispusă de pârât, de unificare a

celor două unități sanitare, este vădit dăunătoare exercitării unui act medical

de calitate, organizat și condus în mod eficient.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

justificat că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii în justiție, în baza

prevederilor Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, lipsind cerința

ca actul administrativ atacat să vatăme un drept subiectiv sau un interes

legitim al reclamantului.

Reclamantul, medic primar chirurgie

generală și chirurgie toracică, nu a făcut dovada existenței vătămării nici a

unui drept subiectiv recunoscut de lege și nici a unui interes ocrotit de lege

(legitim), prin unificarea celor două unități sanitare, având asigurată

desfășurarea aceleiași activități la noul loc de muncă, Spitalul Clinic

Județean Mureș, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la

dosar.

În condițiile în care acțiunea a

fost exercitată de reclamant, în nume personal, și nu de unitatea sanitară

vizată prin actul administrativ atacat, Spitalul Clinic Târgu Mureș, s-a

reținut în mod întemeiat de către instanța de fond, lipsa condiției existenței

vătămării, reclamantul neavând de apărat nici drepturi, nici interese legitime,

care să fi fost încălcate prin ordinul Ministerului Sănătății și care să justifice

promovarea acțiunii în contencios administrativ.

În raport cu cele expuse mai sus, în

lipsa uneia dintre cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea,

fără a mai analiza critica privind încălcarea procedurii legale de emitere a

ordinului, va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.A.

împotriva sentinței civile nr. 137 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2004.