ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Iași a

dispus prin sentința nr. 47 din 5 noiembrie 2002, admiterea contestației

formulată de A.G. și anularea deciziei de imputare nr. 25 din 14 iulie 1995,

emisă de S.N.T.F. C.B. SA – Regionala de Călători Iași.

Petru a pronunța această hotărâre,

instanța Curții de Conturi a contestat prematuritatea emiterii deciziei de

imputare, în cazul stabilirii răspunderii materiale subsidiare. Astfel,

unitatea nu a făcut dovada insolvabilității autorului direct al pagubei, și a

procedat la stabilirea răspunderii materiale subsidiare a contestatoarei –

casier verificator – simultan și în paralel, cu angajarea răspunderii

principale a gestionarei casei de bilete călători nr. 17 din Stația C.F.R. Iași.

Prin decizia nr. 173 din 13 martie

2003, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iași,

reținând în esență că emiterea deciziei de imputare în sarcina contestatoarei A.G.,

s-a făcut prematur.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a învederat că a

fost în mod corect angajată răspunderea materială subsidiară în sarcina

contestatoarei, emiterea deciziei de imputare având loc în termen de 60 de zile

de la data când conducerea unității a luat cunoștință de producerea pagubei. Unitatea

trebuia să-și asigure recuperarea prejudiciului prin toate mijloacele legale

posibile și nu să aștepte momentul constatării insolvabilității autorului

direct, când ar fi posibil ca persoanele care răspund în subsidiar, să nu mai

dețină calitatea de salariați.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Din actele dosarului rezultă că după

ce s-a constatat lipsa în gestiune, contravaloarea pagubei a fost imputată

separat, atât gestionarei de drept, cât și, în subsidiar, casierelor

verificatoare A.G. și S.M.

În raport cu prevederile legale

aplicabile în cauză, art. 109 alin. (5) C. muncii și art. 30 din Legea nr. 22/1969,

persoana vinovată de neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea și

acoperirea pagubelor în gestiune ori de nerespectarea oricărei alte îndatoriri

de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita, răspunde

în limita valorii prejudiciului rămas neacoperit de autorul direct al lui, din

momentul constatării insolvabilității acestuia.

În consecință, instanțele Curții de

Conturi au reținut în mod judicios că termenul de 60 de zile pentru emiterea

deciziei de imputare a cărei anulare se solicită, curge de la data constatării

insolvabilității autorului direct al pagubei.

Așadar, criticile formulate de

recurentă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

S.N.T.F. C.B. – Regionala de Călători Iași, împotriva deciziei nr. 173 din 13

martie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2004.