ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Iași a dispus prin sentința nr. 47 din 5 noiembrie 2002, admiterea contestației formulată de A.G. și anularea deciziei de imputare nr. 25 din 14 iulie 1995, emisă de S.N.T.F. C.B. SA – Regionala de Călători Iași. Petru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a contestat prematuritatea emiterii deciziei de imputare, în cazul stabilirii răspunderii materiale subsidiare. Astfel, unitatea nu a făcut dovada insolvabilității autorului direct al pagubei, și a procedat la stabilirea răspunderii materiale subsidiare a contestatoarei – casier verificator – simultan și în paralel, cu angajarea răspunderii principale a gestionarei casei de bilete călători nr. 17 din Stația C.F.R.

Iași. Prin decizia nr. 173 din 13 martie 2003, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iași, reținând în esență că emiterea deciziei de imputare în sarcina contestatoarei A.G., s-a făcut prematur. Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a învederat că a fost în mod corect angajată răspunderea materială subsidiară în sarcina contestatoarei, emiterea deciziei de imputare având loc în termen de 60 de zile de la data când conducerea unității a luat cunoștință de producerea pagubei. Unitatea trebuia să-și asigure recuperarea prejudiciului prin toate mijloacele legale posibile și nu să aștepte momentul constatării insolvabilității autorului direct, când ar fi posibil ca persoanele care răspund în subsidiar, să nu mai dețină calitatea de salariați.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din actele dosarului rezultă că după ce s-a constatat lipsa în gestiune, contravaloarea pagubei a fost imputată separat, atât gestionarei de drept, cât și, în subsidiar, casierelor verificatoare A.G. și S.M. În raport cu prevederile legale aplicabile în cauză, art. 109 alin. (5) C. muncii și art. 30 din Legea nr. 22/1969, persoana vinovată de neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea și acoperirea pagubelor în gestiune ori de nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita, răspunde în limita valorii prejudiciului rămas neacoperit de autorul direct al lui, din momentul constatării insolvabilității acestuia.

În consecință, instanțele Curții de Conturi au reținut în mod judicios că termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare a cărei anulare se solicită, curge de la data constatării insolvabilității autorului direct al pagubei. Așadar, criticile formulate de recurentă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.T.F. C.B. – Regionala de Călători Iași, împotriva deciziei nr. 173 din 13 martie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.