ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 1 august
1995, S.M. a solicitat în contradictoriu cu Regionala C.F. Iași, anularea
deciziei de imputare nr. 24 din 14 iulie 1995, prin care s-a stabilit în
sarcina sa, răspunderea materială subsidiară, pentru paguba în valoare de 8.405.406
lei, reprezentând bilete lipsă în relația București.
Prin sentința nr. 42 din 22
octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi, județul Iași, a
admis excepția prematurității emiterii deciziei de imputare și a anulat decizia
emisă în sarcina reclamantei.
S-a reținut ca fiind vorba de
răspundere subsidiară – decizia de imputare putea fi emisă numai în condițiile
constatării insolvabilității autorului direct, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs jurisdicțional, S.N.T.F. Călători – R.T.F. Călători Iași, care
a susținut în esență că răspunderea subsidiară este tot o formă a răspunderii
pentru fapta proprie și ca atare, decizia trebuie emisă în cadrul termenului de
60 de zile, din momentul în care conducătorul unității a luat act de producerea
pagubei.
Prin decizia nr. 172 din 13 martie
2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul
jurisdicțional, apreciind că răspunderea subsidiară nu poate fi angajată, decât
în momentul în care se constată insolvabilitatea autorului direct.
Reiterând criticile din recursul
jurisdicțional, S.N.T.F. Călători București – R.T.F. Călători Iași, a declarat
recurs împotriva deciziei nr. 172 din 13 martie 2003.
Recursul nu este fondat.
Răspunderea materială subsidiară
este prevăzută de art. 30 din Legea nr. 22/1969, pentru salariații, alții decât
gestionarii și care prin faptele lor, au înlesnit producerea pagubei.
Această răspundere se angajează în
situația constatării insolvabilității celui care a cauzat paguba în mod direct.
Termenul de emitere a deciziei de
imputare în asemenea situație începe să curgă numai din momentul în care s-a
constatat că paguba nu poate fi recuperată de la autorul direct.
Astfel fiind, în mod corect s-a
reținut de către instanțele Curții de Conturi, ca fiind prematur emisă, decizia
de imputare în sarcina contestatoarei S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
S.N.T.F. Călători București – R.T.F. Călători Iași, împotriva deciziei nr. 172
din 13 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 mai 2004.