ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 1505/2003

la Tribunalul Iași, contestatorul U.C. a solicitat în contradictoriu cu

intimata C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iași, anularea deciziei de imputare nr. 16 din

30 decembrie 2002 emisă de intimată pentru suma de 159.143.246 lei și

suspendarea deciziei de imputare.

Prin sentința civilă nr. 168 din 7 martie 2003

Tribunalul Iași și-a declinat competența în favoarea colegiului jurisdicțional

al Curții de Conturi Iași.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în

vedere faptul că în conformitate cu H.G. nr. 371 din 3 iulie 1998, intimata

este societate comercială de interes public cu capital integral de stat fiind

inclusă în categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 lit. d) din

Legea nr. 94/1992.

În cauză au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992, în ce privește calitatea persoanei

contestatoare ca și calitatea persoanei juridice în patrimoniul căreia se

reflectă prejudiciul ca și natura faptei, [art. 18 lit. d) Legea nr. 94/1992].

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi

Iași prin sentința nr. 32 din 24 iunie 2003 și-a declinat la rândul său

competența în favoarea Tribunalului Iași și a dispus înaintarea dosarului

Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în

vedere că din cele trei condiții prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992

referitor la competența materială a colegiului jurisdicțional, una nu este

realizată și anume obiectul imputației nu-l constituie prejudicii aduse în

legătură cu modul de gestionare al patrimoniului statului (în acest sens adresa

nr. 273/23/16690 din 19 iunie 2003 a serviciului financiar din cadrul unității

pârâte.

Așa fiind, competența materială pentru

soluționarea cauzei revine conform art. 21 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Tribunalului

Iași.

Analizându-se actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Într-adevăr, nefiind întrunite cele trei

condiții cerute imperativ de art. 41 din Legea nr. 94/1992 referitor la

competența materială a Colegiului jurisdicțional, aceasta revine instanței de

drept comun.

Potrivit art. 21 și art. 22 alin. (4) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe U.C. și C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iași, în favoarea

Tribunalului Iași.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

noiembrie 2003.