ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 1505/2003 la Tribunalul Iași, contestatorul U.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iași, anularea deciziei de imputare nr. 16 din 30 decembrie 2002 emisă de intimată pentru suma de 159.143.246 lei și suspendarea deciziei de imputare. Prin sentința civilă nr. 168 din 7 martie 2003 Tribunalul Iași și-a declinat competența în favoarea colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi Iași. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere faptul că în conformitate cu H.G. nr. 371 din 3 iulie 1998, intimata este societate comercială de interes public cu capital integral de stat fiind inclusă în categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 lit. d) din Legea nr. 94/1992.

În cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992, în ce privește calitatea persoanei contestatoare ca și calitatea persoanei juridice în patrimoniul căreia se reflectă prejudiciul ca și natura faptei, [art. 18 lit. d) Legea nr. 94/1992]. Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi Iași prin sentința nr. 32 din 24 iunie 2003 și-a declinat la rândul său competența în favoarea Tribunalului Iași și a dispus înaintarea dosarului Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere că din cele trei condiții prevăzute de art. 41 din Legea nr. 94/1992 referitor la competența materială a colegiului jurisdicțional, una nu este realizată și anume obiectul imputației nu-l constituie prejudicii aduse în legătură cu modul de gestionare al patrimoniului statului (în acest sens adresa nr. 273/23/16690 din 19 iunie 2003 a serviciului financiar din cadrul unității pârâte. Așa fiind, competența materială pentru soluționarea cauzei revine conform art. 21 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Tribunalului Iași. Analizându-se actele și lucrările dosarului constată următoarele: Într-adevăr, nefiind întrunite cele trei condiții cerute imperativ de art. 41 din Legea nr. 94/1992 referitor la competența materială a Colegiului jurisdicțional, aceasta revine instanței de drept comun.

Potrivit art. 21 și art. 22 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe U.C. și C.N. P.R. S.A., D.R.P. Iași, în favoarea Tribunalului Iași. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2003.