ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 10 februarie 2003, contestatoarea O.R. a solicitat anularea deciziei de
imputare nr. 12 din 30 decembrie 2002 emisă de C.N. P.R. SA – Direcția
Regională de Poștă Iași, prin care i s-a imputat suma de 207.647.933 lei,
suspendarea executării deciziei de imputare, până la soluționarea irevocabilă a
contestației și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia de imputare nr. 12 din
30 decembrie 2002, C.N. P.R. SA – Direcția Regională de Poștă Iași. a imputat
contestatoarei O.R., suma de 207.647.933 lei.
În urma controlului efectuat de
comisia complexă organizată în cadrul Direcției Regionale de Poștă Iași, s-a
constatat că în perioada 9 mai 2002 – 28 iunie 2002, B.N., fost oficiant la
Oficiul Poștal nr. 1 Iași, a cauzat o pagubă pârâtei, de 838.200.000 lei,
reprezentând valoarea sumelor transferate de B.N. din contul bancar de transfer
al Oficiului Județean de Poștă Iași, în conturile personale ale numiților P.R.
și A.I.
Constatând că B.N. nu deține bunuri
mobile și imobile, fiind insolvabilă, a fost atrasă răspunderea materială
subsidiară, pentru recuperarea pagubei de 838.200.000 lei, contestatoarea O.R.
urmând să achite suma de 207.647.933 lei, în calitatea sa de oficiant superior.
Tribunalul Iași, prin sentința
civilă nr. 150 din 7 martie 2003, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ.,
raportat la art. 41 din Legea nr. 94/1992, a declinat competența de soluționare
a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi.
La rândul său, Camera de Conturi,
Colegiul jurisdicțional Iași, prin sentința nr. 34 din 24 iunie 2003, reținând
că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții imperativ stipulate prin art.
41 din Legea nr. 94/1992 privitor la competența materială a organului
jurisdicțional, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea
Tribunalului Iași.
Totodată, constatând ivirea
conflictului negativ de competență, Colegiul jurisdicțional Iași a înaintat
dosarul instanței supreme, pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Examinând cele două hotărâri, Înalta
Curte de Casație și Justiție a României constată existența conflictului negativ
de competență între instanțele mai sus arătate și în consecință, potrivit art.
20 și urm. C. proc. civ., va stabili instanța competentă să judece cauza în
raport cu obiectul acesteia și de dispozițiile legale în materie.
Potrivit art. 41 din Legea nr.
94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă, în primă instanță, contestațiile
introduse împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionarii,
contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat, împreună
cu aceștia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la
art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor
financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea
patrimoniului public și privat al statului și al unităților
administrativ-teritoriale.
În cauză, prejudiciul creat nu are
legătură cu formarea administrativă și întrebuințarea resurselor financiare ale
statului, suma imputată reprezentând mandate poștale prezentate de clienți la
oficiile poștale, în vederea achitării lor către destinatar.
De altfel, prin art. 155 alin. (6)
din Constituția României din 31 octombrie 2003, până la constituirea
instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea
Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești
ordinare, iar preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor
Curții de Conturi de către instanțele judecătorești a fost reglementată de
O.U.G. nr. 117/2003.
Așadar, urmează a se reține că
judecarea cererii privind anularea deciziei de imputare nr. 12 din 30 decembrie
2002, privind pe O.R. este de competența, în primă instanță, a Tribunalului
Iași, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Față de cele prezentate anterior,
dosarul cauzei se va trimite Tribunalului Iași, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe O.R. și C.N. P.R. SA – Direcția Regională de Poștă Iași, în
favoarea Tribunalului Iași.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 noiembrie 2003.