ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.G. a chemat în

judecată Consiliul General al municipiului București și Primarul General al municipiului

București, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata de

daune cominatorii de 5 milioane lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate

de la data pronunțării și până la executarea sentinței civile nr. 439 din 27

aprilie 2000, a Curții de Apel București.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este veteran de război și prin sentința civilă nr. 439 din 27 aprilie

2000 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, Consiliul

General al municipiului București a fost obligat să-i atribuie drepturile

cuvenite, conform art. 13 lit. b) și art. 21 din Legea nr. 44/1994, privind

veteranii de război.

Totodată, a arătat că, deși sentința

a rămas definitivă și irevocabilă, nu a fost pusă în executare până în prezent,

pârâtul refuzând constant executarea de bună voie a sentinței.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 648 din 13 mai 2003, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului General al municipiului

București; a admis în parte acțiunea reclamantului și în baza art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 29/1990, a obligat Consiliul General al municipiului București,

la plata de daune cominatorii către reclamant, în sumă de 1 milion pe zi de

întârziere, începând cu data de 16 martie 2001 și până la executarea sentinței

civile nr. 439/2000 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

S-a reținut că, deși sentința civilă

nr. 439 din 27 aprilie 2000 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 664

din 16 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, Consiliul General al municipiului București nu a executat

dispozițiile sentinței, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 16 din Legea

nr. 29/1990, astfel că se justifică plata daunelor cominatorii solicitate de

reclamant, în sumă de 1 milion de lei/zi de întârziere.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Consiliul General al municipiului București, susținând, în principal, că

instanța de drept comun are competența materială pentru a soluționa acțiunea,

privind plata daunelor cominatorii, nu instanța de contencios administrativ;

că, oricum, nu există un refuz nejustificat, ci o imposibilitate la executare a

sentinței, ceea ce constituie motiv de casare și de respingere a acțiunii.

Recursul este nefondat.

În cauză, prima instanță și-a asumat

în mod corect competența, întrucât daunele cominatorii datorate în baza art. 16

din Legea nr. 29/1990, se pot acorda în ce privesc hotărârile judecătorești

pronunțate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit procedurii

prevăzute de această lege; numai în situația în care sentința a fost pronunțată

de instanța de drept comun, obținerea daunelor se poate face pe calea acțiunii

civile ce se soluționează de instanța de drept comun.

În ce privesc aspectele de fond,

invocate prin recurs, în sensul că nu există un refuz nejustificat, ci o

imposibilitate de executare a sentinței, se constată că asupra acestora s-a

pronunțat instanț, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Astfel, prin sentința civilă nr. 439

din 27 aprilie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a reținut că, Consiliul General al municipiului București nu a

dovedit cu documente opozabile că nu are disponibil de teren intravilan, loc de

casă, pentru a putea satisface cererea reclamantului.

Referitor la terenul arabil, cu care

în lipsa terenului loc de casă, pârâtul avea obligația de a împroprietări

reclamantul, aceeași instanță a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că nu

deține teren arabil, disponibil, sau că nu i s-a predat teren de către Comisia

de fond funciar.

Or, asupra acestor aspecte, intrate

în puterea lucrului judecat, nu se poate reveni în cadrul procedurii prevăzute

de art. 16 din Legea nr. 29/1990, referitoare la plata daunelor cominatorii.

Față de cele menționate, recursul

apare nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul

General al municipiului București împotriva sentinței civile nr. 648 din 13 mai

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.