ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 920/2003

S-au luat în

examinare recursurile declarate de N.D., G.M. și D.M. precum și de Municipiul

București prin primarul general împotriva sentinței civile nr.741 din 7 august

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat N.D. personal și Municipiul București prin primarul

general reprezentat de consilierul juridic D.T. , lipsind G.M. și D.M.

Procedura

completă.

N.D.

a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele

scrise, acordarea daunelor cerute prin acțiune, precum și respingerea

recursului Municipiului București prin Primarul General .

Consilierul

juridic a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia întrâcât a

răspuns recurenților reclamanți și a pus concluzii de respingere a recursului

acestora.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

N.D.,

G.M. și D.M.  în contradctoriu cu primarul general al municipiului București,

au solicitat să se constate refuzul nejustificat de a executa dispozitivul

sentinței civile nr.194 din 21 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

București – Secția contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă

și să fie obligat la plata de daune pentru întârziere în sumă de 49 milioane

lei.

In

drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.16 alin.2 și

art.10 alin.3 din Legea nr.29/1990.

Curtea

de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.741

din 7 august 2002 – Camera de consiliu, a admis în parte acțiunea. In baza

art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.29/1990, a aplicat primarului general al Municipiului

București  sancțiunea prevăzută în art.10 alin.3 din Legea nr.29/1990, amendă

de 500 de lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea sentinței

nr.194/21.02.2001 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ,

începând cu 27.04.2002 până la executarea efectivă a sentinței. A respins

cererea reclamanților privitoare  la daunele de întârziere ca nefondată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că deși reclamantul N.D. a notificat pe pârât

pentru a executa sentința nr.194/21.02.2001 a Curții de Apel București,

difinitivă și irevocabilă demersurile sale au rămas fără rezultat. Cererea de

daune a fost respinsă, reținându-se că reclamanții nu a făcut dovada ei.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, părțile au declarat recurs.

Reclamanții

arată că se impunea admiterea acțiunii în totalitate, ei fiind grav

prejudiciați prin neexecutarea sentinței irevocabile și că instanța a fost

lipsită de rol activ atunci când a soluționat  prin respingere capătul de

cerere privitor la obligarea pârâtului la 49 milioane lei daune.

Pârâtul

susține că, cu actele depuse face dovada că i s-a răspuns reclamantului la

cererea făcută încă din 2000 de către Departamentul Inspecției – Direcția

Control General – Serviciul Control Instituții Publice prin adrese 18/2/3565

din 18.9.2000, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și

în fond respingerea acțiunii.

Recursul

declarat de reclamanți este fondat,  iar recursul declarat de pârât este

nefondat potrivit celor ce se vor arăta.

Prin

sentința civilă 194/21.02.2001 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și

irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamanților împotriva primarului general al

muncipiului București iar acesta a fost obligat să răspundă reclamanților la

cererile formulate de aceștia la 21 august și 6 septembrie 2000 în termen de 30

de zile de la pronunțarea hotărârii și să plătească 33.000 lei cheltuieli de

judecată.

Reclamantul

N.D. a notificat pârâtului obligația de a pune în executare sentința dar

demersul său a rămas fără rezultat.

Susținerea

pârâtului că a răspuns cererii înregistrate prin fax la cabinetul primarului

general sub nr.7250/21 august 2000 încă  din acel an cu adresa 18/2/3656 din

18.09.2000 a Departamentului Inspecție, Direcția Control Central, Serviciul

Central Instituții Publice, adresă care a fost expediată către reclamantul N.D.

cu borderoul 11 din 25.09.2000, poz. 31 în mod justificat a fost respinsă de

instanța ca dovadă a executării sentinței, întrucât este o comunicare

anterioară pronunțării hotărârii.

Conform

dispozițiilor art.16 alin.1, pârâtul avea obligația de a executa hotărârea în

termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a acesteia, respectiv la

26.04.2002 (30 zile de la pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție).

Art.16

alin.2 din Legea nr.29/1990 prevede că „în cazul în care termenul nu este

respectat se va aplica conducătorului autorității administrativ sancțiunea

prevăzută în art.10 alin.3, iar reclamantului i se vor putea acorda daune

pentru întârziere. Sancțiunea constă în obligarea conducătorului să plătească

statului, cu titlu de amendă 500 lei pentru fiecare zi de întârziere

nejustificată.

Instanța

a făcut aplicarea textelor de mai sus, dar lipsită de rol activ, a respins cererea

de daune de întârziere ca nedovedită.

Este

necontestat că nici până în prezent nu s-a executat sentința iar reclamanții au

un prejudiciu constituit din lipsa de folosință a terenului proprietate, ocupat

nu de primărie ci de RADET.

Pentru

ca reclamanții să-și precizeze și să dovedească daunele solicitate, se impune

admiterea recursului declarat de aceștia în baza art.313 Cod procedură civilă

și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare capătului de cerere privitor

la daune, menținându-se celelate dispoziții.

Recursul

declarat de pârât, se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură

civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de N.D., G.M. și D.M.  împotriva sentinței civile nr.741 din

7 august 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ

administrativ.

Casează

sentința atacată cu trimitere spre rejudecarea capătului de cerere privitor la

daune.

Menține

celelalte dispoziții.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Municipiul București prin primarul general.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  7 martie 2003.