ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 septembrie 2002, reclamanții N.D., G.M. și D.M. au solicitat în

contradictoriu cu Primarul General al municipiului București, ca instanța să

constate refuzul nejustificat al pârâtului de a se conforma obligațiilor prevăzute

în sentința civilă nr. 638 din 16 mai 2001, a Curții de Apel București.

Reclamanții și-au întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, solicitând

plata unor daune de întârziere, de 49 milioane lei.

Prin sentința civilă nr. 972 din 22

octombrie 2002, Curtea de Apel București a admis în parte cererea și a aplicat

Primarului General al municipiului București, sancțiunea prevăzută de art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 29/1990, respectiv amenda de 500 lei/zi întârziere, cu

începere de la 26 iulie 2001 și până la executarea sentinței civile nr. 638/2001.

De asemenea, instanța a dispus

obligarea pârâtului, la 10 milioane lei daune de întârziere către reclamanți,

pentru neexecutarea sentinței civile nr. 638/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că pârâtul nu a făcut dovada că a executat în termen de 30

de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, hotărârea judecătorească

irevocabilă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Primarul General al municipiului București, prin Directorul general al

Direcției Generale Juridice Contencios Legislație, împuternicit prin dispoziția

nr. 570 din 28 mai 2002, criticând hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că prin

cererea ce a format obiectul dosarului nr. 1623/2001, al Curții de Apel

București, reclamanții au formulat o acțiune similară întemeiată pe

dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, solicitând

aplicarea sancțiunii amenzii și acordarea de daune de întârziere, tot în

cuantum de 49 milioane lei.

Cererea reclamanților a fost admisă

în parte, prin sentința civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001, prin care s-a

dispus sancționarea Primarului General al municipiului București, cu amendă de

500 lei pe zi de întârziere. Ulterior, prin încheierea din 10 decembrie 2001,

pronunțată în același dosar, în condițiile art. 281

2

alin. (2) C.

proc. civ., hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3125 din 22 octombrie 2002, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins capătul de cerere privind daunele de

întârziere.

Așadar, a invocat pârâtul, există

autoritate de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și respingerea cererii.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată

să elibereze orice înscris, executarea hotărârii definitive se va face în cel

mult 30 de zile de la data rămânerii definitive.

În cazul nerespectării termenului,

instanța va putea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din aceeași

lege, să aplice conducătorului autorității, amendă de 500 lei pentru fiecare zi

de întârziere și să acorde reclamantului, daune pentru întârziere.

În cauză, prin sentința civilă nr. 638

din 16 mai 2001, Primarul General al municipiului București a fost obligat să

răspundă în termen de 30 de zile, la cele trei cereri ce i-au fost adresate în

anul 2000.

Urmare a nerespectării termenului,

reclamanții s-au adresat Curții de Apel București, potrivit art. 16 din Legea nr.

29/1990, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 1337 din 15 octombrie 2001

și respectiv, încheierea din 10 decembrie 2001, ambele pronunțate în dosarul nr.

1623/2001, ultima hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3125 din 22

octombrie 2002, prin care s-a respins recursul reclamanților formulat împotriva

încheierii prin care li s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului la plata

daunelor de întârziere de 49 milioane lei.

În raport cu cele arătate mai sus,

Curtea constată că este întemeiată excepția autorității de lucru judecat, fiind

întrunite condițiile art. 1201 C. civ., potrivit căruia este lucru judecat când

a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză

și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași

calitate.

În consecință, Curtea, admițând

recursul, va casa sentința și va respinge cererea reclamanților, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primarul

General al municipiului București împotriva sentinței civile nr. 972 din 22

octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge cererea formulată de reclamanții N.D., G.M. și D.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2004.